Dan, capitan de plai

de Vasile Alecsandri


Caracterizarea lui Dan — Principalul personaj















Vasile Alexandri evoca in poemul “Dan, capitan de plai” un moment din luptele duse de poporul roman impotriva cotropitorilor.
Dan este eroul principal al poemului si acest lucru este dovedit de faptul ca participa la toate momentele importante ale naratiunii. El este un simbol al vitejiei poporului roman. Inzestrat cu variate trasaturi de caracter, el isidovedeste intelepciunea, seninatatea, curajul, prietenia statornica, demnitatea, avand ca trasatura fundamentala dragostea de tara. Se dovedeste astfel un personaj pozitiv. Rol al fanteziei scriitorului, Dan este un erou imaginar, dar prezenta drept motto al poemului a unui fragment de cantec popular, proiecteaza personajul in legenda.
In conturarea acestui personaj, poetul imbina caracterizarea directa cu cea indirecta si cu cea paralela. Dan este caracterizat in mod direct de catre autor,intr-un sugestiv portret “Batranul Dan traieste ca soimul singuratic”. Tot in mod direct el este caracterizat de catre hanul tatar care ii recunoaste intelepciunea “O, Dan om intelept, cunosc al tau renume” siii admira viata si faptele vitejesti “O Dan, ferice de tine care pere/ avand o viata verde in timpul tineretii / si alba ca zapada in iarna batranetii”.
Eroul insusi se autocaracterizeaza, cunoscandu-si calitatile, el isi indeamna calul “N-aibi grija mai soimane /Eu am ti duc cu mine / O vraja rea de dusmani / si buna pentru tine”.
Impresionanta este autocaracterizarea pe care batranul si-o face in fata hanului tatar“Alb am trait un secul pe plaiul romanesc /Si vreu cu fata alba/ senin sa ma sfarsesc. / Rusinea e o rugina pe-o arma de viteaz/ un vierme ce mananca roseata din obraz. / Nu voi nici pata pe-a mea arma / Nici pe obrazul meu”.
Principala modalitate de caracterizare este cea indirecta ce reiese din gandurile, faptele, felul de a vorbi al personajului. Batranul dan s-a izolat in munte si ca toti inteleptii acestuui neam se gandeste la moarte cu seninatate. La vremea tineretii el era aparatorul hotarelor tarii. Infratit cu natura ii cunoaste glasul si cand afla ca tara este in primejdie, gaseste puterea de a porni la lupta. Alaturi de Ursan savarseste adevarate minuni de vitejie, tinand piept unei armate intregi. Prieten devotat, el vegheaza la capataiul lui Ursan “Cu calu-n mana stanga, cu pala-n mana dreapta”. Maretia eroului este dovedita de atitudinea in fata lui Ghirai. Ranit, cuprins de lanturi “maret intra romanul”. In fata amenintarii cu moartea el se dovedeste demn, increzator in destinul neamului sau. El stie ca moartea sa nu inseamna moartea tarii, caci alte siruri de luptatori se vor naste.
Propunerea lui Ghirai este refuzata “e o cupa mult plina de amaruri”nu doreste sa se spulbere in fata nenorocirii. Se socoteste de neclintit in fata greutatilor si nenorocirii ca si Ceahlaul in fata furtunii. Toata viata I-a fost cinstita, demna, de aceea prefera moartea in locul unei vieti rusinoase.
Dragostea de tara este sentimentul cel mai puternic al eroului si de aceea in “ceasul mortii grele” nu are dorinta mai mare decat sa mai vada odata pamantul tarii. Felul de a vorbi al acestui erou exprima profunda sa intelepciune, fiecare replica a lui Dan il face pe Ghirai sa cada pe ganduri si apoi sa exclame cu admiratie in fata adversarului”O Dan, om intelept”.
Eroul este surprins in paralela cu Ursan. Dan este omul de la munte, moldovean, Ursan e de peste Milcov, dar amandoi simbolizeaza eroismul popular anonim.
In acest erou, Alecsandri a surprins maretia, vitejia, intelepciunea si demnitatea intregului popor roman.