Cavalerii si cavalerismul
Centrul lumi feudale este castelul, iar cei de care seniorul se slujeste pentru a-si exercita drepturile si puterea sunt cavalerii.In aceasta situatie intra initial categorii foarte diverse:marii seniori, printi si castelani, seniorii desinatori de proprietati mari si mijlocii, din radurile carora provin cemai multi cavaleri,si in fine luptatori lipsitii de pamânt, dar care locuiesc la castel si sunt familiarii seniorului.
Respectul fata de acelasi cod de valori îi aproprie pe toti acesti oameni,impotriva diferentelor dintre ei, deosebindu-I intr-un ordin distinct. Razboinicii-cavaleri cultiva vitejia, capacitatea de a-si proba forta fizica in luptesi loialitate, schimbul de servicii, obligatia de a nu trada si de-a ajuta rovaratul in lupta, larghetea, dispretul fata de bogatie, refuyul de a strânge si usurinta de a risipi.Mai presus de toate este însa onoarea- datoria de a lupta pentru respectabilitatea celuilalt.
Pentru început intrarea in rândurile cavalerilor este precedata de o lunga ucenicie în meseria armelor.La 18 sau 20 de ani când se considera pregatit tânarul aspirant participa la o ceremonie de initiere.Ulterior, el intra în familia razboinicilor profesionisti de la castelu, cu acceptul seniorului care, in acesta imprejurare, îi daruia un harasamentEra apoi unor incercari menite sa-I demonstreze pblic capacitatile de luptator.Mai târziu, o data devenit cavaler, îsi continua antrnamentele si participa la aventurile militare ale sniorului, desfasurate In fiecare primavara.In restul timpului, vânatoarea sau turnirele erau preocuparile de capatâi.
într-o vreme nesigura,dominata de absenta unei puteri centrale, cavalerii întretin violenta, jaful si agresiunea.Raporturile dintre seniorii de puteri egale sunt de multe ori încalcate.Singura garantie pentru a pastra sub control situatia este trupa de cavaleri din jurul castelanilor. Pe de alta parte, orice act de violenta a unui vasal care nu lezeaza direct interesele seniorului nu poate fi pedepsit de acesta.în situatia data victimele nu au alta cale decât razbunarea impotriva agresorului si a bandei care 1-a însotit.Se desfasoara astfel rayoaie intermediabile, care nu se sfârsesc decât atunci când rivalii si familiile lor sunt exterminati în totalitate.
Fata de acesta lupta permanenta, care dezorganizeaza societatea si îi distruge resursele, Biserica, singura institutie a autoriatii în epoca, a luat atitudine.Crestinarea cavalerilor, îndepartarea lor de atât de costisitoarele conflicte fraticide si dirijarea lor spre razboiul sfânt este cea mai impotanta opera a sa în secolul al Xl-lea. Astfel, treptat, Biserica se implica în ceremonia de învestire, binecuvanteza armele, restrânge dreptul de lupta stabilindu-1 exclusiv în acele zile când nu sunt asociate cu o sarbatoare religioasa.Cavalerii inteleg ca functia si privilegiile le impun si anumite îndatorirkaflati acum în slujba lui Dumnezeu, mai au derptul sa lupte doar înpotriva dusmanilor sai si an favoarea celor saraci.Razboaiele sfinte (cruciadele) puteu astfel sa începa.
Secolul al Xll-lea a adus si alte schimbari importante.Domeniul, orasele infloritoare si comertul reactivat produc numeroase venituri.Devine posibil pentru unii, sa aiba mereu masa pusa, sa întretina o armata de tovarasi de lupta, într-un cuvânt sa asocieze bogatia si prosperitatea cu calitatea de nobil.
Placerea pntru exercitii fizice grele si primejdioase, pentru vânatoare si turnir si chiar pentru razboaie a ramas la fel de vie. O dovedesc intre altele si perfectiunile aduse tinutei de lupta si tacticii.Corpul este mai mult protejat greutatea armamentului a crescut si pentru ca nu se mai putea da jos de pe cal cavalerul este obligat sa lupte in sarje succesive cu lancea.
Participarea cavalerilor la razboaiele sfinte, in orient sau în Spania, sub steagurile Bisericii, a consolidat crestinarea acestui corp ofiteresc si i-a schimbat naravurile. Bravirii si loialitatii li su adougat ca valori supreme ale cavalerismului, protectia celor slabi si oprimati si repararea tuturor nedreptatilor.In acelasi tump, asupra vietii de fiecare zi a nobililor-cavaleri bogatia îsi pune amprenta, modificând interioarele, vestimentatia si alimentatia zilnica.Mobilele decoreza spatiul, bijuteriile îmbogatesc oamenii.Dispretul pentru cultura dispare treptat o data ce prezenta clericilor se face resimtita în castelele seniorale.
Se naste astfel, sub influiente multiple o noua clasa nobiliara, mai educata, mai rafinata si mai cultivata decât predecesoarele ei.Câstigînd în timp drepturi, cavaleri tind sa le lase mostenire si aspira sa se identifice cu nobilimea.Pe de alta parte ideologia cavalerismului exercita o mare fascinatie asupra celorlalti membrii ai societatii.
Acesta noua lume se arata foarte dornica de manifestari literare de poezie si muzica. Subiectul principal a multor incercari artistice ale timpului îl constituie cavalerul si valorile pe care le exprima modelul sau.Astfel, în nordul Fantei se compun pe gustul pblicului poieme epice ("Chansons de geste")care aduc în atentie un personaj personal din trecut, fara prea mare respect pentru adevarul istoric.Cel mai celebru "Cântecul lui Roland", înfatiseaza în 4000 de versuri luptele de la "Roncevaux", unde ariergarda regelui fanc Carol,a fost masacrata de basci (778).Faptul de mai sus este reconstituit doar în masura în care pune în valoare virtutile razvoinice, datoria vasalului fata de senior, atasamentul fata de locurile unde s-a nascut, teme care interesau si faceau placere. In acelasi timp in sudul Frantei se remarca poezia lirica, preferinta pentru un subiect amoros przentat cu gratie si cu idealism, uneori si într-o nota satirica.Versurile sunt suportul unor cântece interpretae de jongleuri, care le însotesc cu dansuri amuzante si tot felul de scamatorii.
Sub semnul unei schmbari radicale a mentalitatii cavaleresti în atitudine fata de femeie, gragostea intra în viata societatii medievale îsi precizeaza regulile si îsi stabileste vocabularul.Cavalerul îndragostit îsi prezinta omagiuP'doamnei sale" pe care dorese s-o câstige cu vitejua si larghetea sa si s-o slijeasca cu loialitate.Ea este cea ce, in epoca, se defineste prin termenul curtoazie cu alte cuvinte arta de a face curte unei femei.
Desi importanta sa a scazut foate mult în timp (cavaleria se mai pastreaza si astazi doar în armatele câtorva state ale lumii), valorile pe care le-a impus cavalerismul ramân în continuare valabile.Este mostenirea cea mai durabila a structurilor sociale medievale, care a influientat civilizatia europeana si care constituie înca un model.
??

??

??

??



referat.clopotel.ro