Referat Ciresarii
 

www.referat-scoala.ro


Index2000 LinkExchange
Home Top download Medie referate Cauta referat Adauga Cele mai citite
Astronomie (95)
Biologie (676)
Chimie (328)
Diverse (160)
Economie (58)
Engleza (253)
Filozofie (108)
Fizica (389)
Franceza (121)
Geografie (739)
Germana (40)
Informatica (384)
Istorie (918)
Marketing (9)
Matematica (303)
Psihologie (163)
Religie (40)
Romana (1572)

Link exchange

Total referate:
6356


HotNews:

PEDOMETRU LA FURNICI
Guitar Hero va avea continuari
Armored Core 4 - lansat odata cu PS3
SCHIMBARI LA BAC - Hardau vrea sport obligatoriu, ori deloc
ALTERNATIVA LA SOURCEFORGE, Google lanseaza un serviciu pentru gazduirea proiectelor open-source
Un nou RPG, Phantasy Star
Movielink sau DVD-ul care vine de pe Internet
SESIUNEA DE TOAMNA - INCEP INSCRIERILE PENTRU A DOUA SESIUNE A BAC-ULUI

Stiinta si Tehnologie

Linia Fierbinte : ADMITERE FACULTATE 2008::Admitere computerizata liceu 2008::Bacalaureat 2008

Linia Timpului: ADMITERE FACULTATE 2007::Teste Nationale 2007::Admitere computerizata liceu 2007::Bacalaureat 2007
ADMITERE FACULTATE 2006::Teste Nationale 2006::Admitere computerizata liceu 2006::Bacalaureat 2006


Ciresarii



In volumul I "Cavalerii florii de cires",autorul povesteste despre sapte copii curajosi:Tic,Maria,Lucia,Dan,Victor,Ionel si Teodoru Teodor(Ursu).Paznicul scolii,mosul Timofte Pastravanu,le spunea celor sapte copii"Ciresarii",deoarece ei locuiau pe strada Ciresului.
      Cei sapte tineri curajosi planificasera o expeditie in Pestera Neagra,la inceputul vacantei de vara.Aceasta expeditie era planificata de mult,iar ciresarii se pregatisera din timp.Aveau aparat T.F.F,trei lanterne vanatoresti,o trusa de prim-ajutor,franghii,cuie.Plecarea era joi,5 iulie,ora5 a.m.
      Pana a ajunge la pestera,cei sapte temerari au trecut prin multe peripetii si primejdii.Ciresarii s-au impartit in doua grupe:o grupa explora in pestera,iar cealalta afara,pe munte.
      Primejdiile se aflau atat in pestera,cat si afara pe munte.Cei patru copii care explorau in pestera trebuiau sa tina piept primejdiilor impuse de vanatorul Petrachescu,zis si "Expresul negru",cel care mintise ca nu mai are barca si refuzase sa le-o imprumute ciresarilor pentru exoeditia lor,chiar daca ei erau dispusi sa o inchirieze.
      Se pusese o furtuna puternica afara pe munte,iar tinta acesteia erau cei trei copii si cortul lor.Totusi au reusit sa se adposteasca intr-o coliba parasita,aflata departe de locul unde se aflau.
      Vanatorul Petrachescu era hotarat sa-i impuste pe cei sapte copii,dar prima lui victima a fost barbatul cu barba lunga(barbosul),care era cu acesta.Dar vanatorul avea un plan sinistru,acela de a-l face vinovat pe barbos de moartea celor sapte copii,iar de frica sa nu se duca la inchisoare,barbosul se sinucisese.
      Insa planul vanatorului nu putea fi realizat dintr-un motiv:gloantele erau false.Tic,micul nostru erou,inversase cartusele pentru pusca vanatorului,cand ii furase barca de cauciuc,pentru ca el si prietenii sai din pestera sa-si poata continua expeditia.
      Pericolul a fost indepartat,dar cu greu au putut sa scape ciresarii di pestera,insa numai cu ajutorul lui Ursu,a Luciei si alui Dan.
      Cu ajutorul lui Ursu,calaretii au putut sa-l prinda pe vanatorul Petrachescu,care isi va gasi linistea in inchisoare.
      Apoi toti erau bucurosi si linistiti la cabana lui nea'Vasile si a sotiei acestuia. Cand se trezise,mos Timofte il vedea pe Tic,cu privirile pline de argint si cu mainile la nas,fluturandu-le siret spre nevasta inspaimantata a cabanierului.
Volumul al II-lea intitulat "Castelul fetei in alb" infatiseaza eforturile Ciresarilor de a o salva pe Laura,fata in ald devenita prizoniera in "Castelul celor doua cruci".
      Era vara si cald.In oras se asternuse linistea zilelor de vara.Era vacanta,era monotonie,lene,amorteala,adica tot ceea ce nu se potriveste tineretii.Toata lumea era plictisita.
      Intr-o zi ,Tic descopera o fata noua,imbracata intr-o rochie alba in curtea scolii pe care o spioneaza.Suparatdin cauza jignirilor adresate de fata in alb,si anume ca "Ce prosti sunt spionii in orasul asta !" ii intinde o capcana-ii scrie o scrisoare impreuna cu Dan si se deghizeaza in cersetor pentru a afla unde locuieste- care rezulta ca acest plan da gres deoarece Laura,fata in alb nu se prezinta la intalnire in parc.
      Intre timp,Ursu se pregatea pentru concursul de box.El isi invinge rivalul datorita lui Tic care ii scrie un mesaj,si anume "Trebuie sa invingi,Lucia",pe care I-l trimite in pauza dintre reprise trgandu-l cu prastia luand o bomboana de la Lucia.Victor si Ionel erau plecati din oras, iar Dan,Maria si Lucia se cam plictiseau.
      Pentru a o cunoaste pe Laura,Maria se duce la ea acasa fara nici un rezultat.Intr-o zi,Laura pleaca din oras deoarece nu mai putea suporta rautatea bunicii ei.Tic afla despre asta ducandu-se acasa la Laura,iar bunica ei ii arata scrisoarea Laurei de adio.
      Dupa ce a plecat de acasa,Laura ajunge pe muntele "Galeata" de unde este rapita de trei indivizi care o inchid in "Castelul celor doua cruci",intr-o camera cu un pisoi pe nume Phillipe.Dupa cateva zile ,Laura le scrie Ciresari;or spunandu-le despre "Castelul visurilor ei" chemandu-I in ajutor,dar uita sa le spuna unde se afla acest castel.Din maini in maini,scrisoarea ajunge la destinatie,iar dupa ce Ciresarii il citesc pornesc in cautarea "prizonierei in alb".
      Tic porneste in cautarea primului mesager care rezulta a avea succes,pe cand Dan si Ursu
c in cercetarea ruinelor de la "Vulturesti".Dupa multe cercetari,Dan si Ursu gasesc un document scris de logofatul de divan Cristache Zogreanu.Intre timp,Laura gaseste in camera ei un document care dovedeste existenta celor doua castele.
      Cu ajutorul lui Victor care abia sosise in oras,Lucia,Maria, Dan si Ursu dezleaga misterul documentului si pornesc la Soimeni in cautarea intrarii "Castelului celor doua cruci" unde il gasesc si pe Tic.Dupa multe cercetariin apropiere de Soimeni,intr-o stanca Ursu da peste o gaura in forma de romb care este intrarea in castel.Dupa multe peripetii in aceasta gaura ajung sa intre in castel.Dupa multe peripetii si cercetariin castelul misterios,ajung sa o salveze pe Laura intrand in celalalt castel prin coloanele din camere.In final cei trei indivizi ce o rapisera pe Laura se descopera ca sunt tatal Laurei,un re numit profesor de arheologie din universitate si asistentii sai.

CIRESARII
ROATA NOROCULUI
DE CONSTANTIN CHIRITA


Este din nou vacanta de vara.Toti copiii sunt fericiti fiindca vacanta mare a sosit.Fiecare ciresar este la casa lui.Verisoara lui Dan,Ioana i-a invitat pe ciresari sa-si petreaca vacanta la bunica ei.Singurul bucuros de acesta propunere era Tic.Ceilalti ciresari nici nu voiau sa auda de aceasta propunere.
Maria trebuie sa vina si ea la bunica Ioanei deoarece nu poate sa-l lase singur pe fratiorul ei,Tic,într-un oras strain fiindca baiatul se poate pierde sau i se poate întâmpla ceva.
Cei trei ciresari împreuna cu verisoara lui Dan,Ioana au plecat spre orasul „D” care era foarte renumit pentru bâlciul sau care se tine o data pe an. Acolo,ciresarii au întâlnit-o pe bunica Ioanei care era foarte severa,ca o profesoara.Copiii trebuie sa fie prezenti la ora fixa la masa.Daca nu vor fi prezenti ei vor fi certati de bunica Ioanei.
Prima zi,ciresarii au plecat împreuna cu Ioana la renumitul bâlci.Acolo ei au vazut tot felul de culori si de lumini.Tic s-a atasat foarte mult de un joc numit „Roata norocului” unde trebuie împinsa o sipca.La orice numar la care se opreste sipca este un premiu.Tic a tras de foarte multe ori dar nu a câstigat decât lulele negaurite si iepurasi din gips.El si-a dat seama ca proprietarul „Rotii norocului” triseaza.
A doua zi,bunica Ioanei i-a dus pe copii la muzeul din oras.Tic s-a despartit de ceilalti si s-a dus într-o încapere unde a vazut niste statui foarte valoroase numite „tanagrale”.Bunica Ioanei,Ioana si ciresarii nu au mai putut vedea tanagralele deoarece acestea au fost furate.Cei trei ciresari se confruntau din nou cu o aventura.Ei i-au chemat si pe ceilalti ciresari: Victor,Ionel,Lucia si Ursu.
Tic le-a aratat tuturor ciresarilor bâlciul din oras.Unii dintre copii au si jucat la „Roata norocului” dar n-au câstigat nimic deosebit.Tic vrea cu orice pret statuia lui Fradaburidi.Copilul si-a facut un plan ca sa fure statuia dar n-a spus nimanui.
În timp ce se plimba prin parc,Tic a vazut într-o gradina ceva stralucitor,dar nu erau decât niste caramizi si o papusa.Într-o zi,ciresarii s-au dus la circ unde au cunoscut un tânar atlet.Un echilibrist pe nume Torenzo l-a provocat pe Ursu la lupta.Ursu a acceptat provocarea si l-a învins cu greu pe Torenzo.
Într-o zi,ciresarii au aflat smecheria pe care o folosea proprietarul „Rotii norocului”.Ei trebuiau sa întoarca cuiele de pe sipca în sens opus.Victor
i-a oferit acest serviciu lui Ursu.Tic era foarte fericit fiindca putea câstiga statuia lui Fradaburidi pe drept.
A doua zi ciresarii s-au dus în bâlci,iar Ursu a întors foarte rapid cuiele în sens opus.Ciresarii au început sa joace la „Roata norocului” si au câstigat premii foarte frumoase si scumpe.Proprietarul „Rotii norocului” era foarte nervos fiindca ciresarii au câstigat toate premiile de valoare.
Tic era foarte mâhnit deoarece nu a putut câstiga statuia lui Fradaburidi. Copilul a furat statuia cu ajutorul unui lasou.Fiind foarte inteligent,Victor a doscoperit în ultimul moment unde se gaseau tanagralele.Ele erau chiar în premile câstigate de ciresari.Astfel enigma tanagralelor a fost descoperita.



Volumul al III-lea

CIRESARII
ARIPI DE ZAPADA
DE CONSTANTIN CHIRITA


Iarna a sosit.Ciresarii sunt în vacanta.Ei îsi petrec vacanta la munte,într-o cabana împreuna cu alti copii.În locul în care se afla ciresarii se organizeaza tot felul de concursuri cu premii.Se fac concursuri de viteza cu schiurile,se construiesc oameni de zapada si copii se bat cu bulgari de zapada.
Multi copii sunt deghizati în mari campioni la schi,iar altii sunt deghizati în ciresari.Toti ciresarii arata la fel.Nu se pot deosebi ciresarii adevarati.Daca cineva spune ca este un ciresar adevarat poate fi batut de ceilalti copii.De aceea ciresarii adevarati nu se prea arata în public.
La un concurs de schi,Maria a iesit pe primul loc.Victor ar fi trebuit sa câstige concursul,dar a fost lovit cu un bulgar de un copil si si-a pierdut echilibrul.Într-o zi,Dan a fost prins si a fost tinut de catre niste copii deoarece a spus ca este un ciresar adevarat.Dupa câteva ore,Dan a fost salvat de catre Ursu.
Fiindca era foarte periculos,ciresarii s-au hotarât sa plece într-un oras pe nume Mitis.Ei l-au întrebat pe un cabanier pe unde trebuie sa mearga ca sa ajunga în oras.Acesta le-a aratat pe o harta drumul pe unde trebuie sa o ia.Pentru a ajunge în oras ei trebuie sa treca într-un loc foarte periculos numit Saua Mare. Ciresarii au plecat spre Mitis.
Când ajung într-o vale,pe ciresari îi prinde un viscol foarte puternic determinându-i pe ciresari sa se adaposteasca în zona unei stâne parasite. Ei erau urmariti de o haita de lupi.Toti din cei sapte copii erau foarte speriati.La usa a ramas de pânda Ursu.Ceilalti ciresari s-au culcat fiindca erau foarte obositi.
Dimineata,Victor la vazut pe Ursu mort de oboseala deoarece s-a luptat cu lupii.El i-a taiat piciorul unuia din lupi.Ciresarii s-au hotarât sa plece din adapostul bântuit de lupi.Dar înainte de a pleca ei i-au omorât pe lupi.Ciresarii nu mai puteau ajunge la Mitis din cauza viscolului,asa ca s-au hotarât sa ajunga la cabana „Izvoarele”.
Mergând pe o poteca,Victor a descoperit un tunel prin care ciresarii au ajuns la o cabana numita „Costila”.Ei au gasit acolo locuri în care sa doarma si saltele cu care au aprins un foc.Cercetând cabana,Victor a descoperit în vârful unui munte cabana mult cautata: „Izvoarele”.Ursu si Victor s-au hotarât sa se duca la cabana sa dea un telefon pentru a chema ajutoare.
În cabana se aflau trei oameni: cabanierul numit Paul Balan,Liviu Iordan si Ion Petric.Acestia s-au purtat foarte urât cu cei doi ciresari.Ursu a vazut ca firul telefonului este taiat asa ca nu a mai insistat sa ceara ajutoare. Victor si Ursu s-au ales doar cu patru saltele pentru foc.
Tic s-a hotarât sa se duca la cealalta cabana si sa fure ceva mâncare deoarece ciresarii nu mai aveau ce sa manânce.Ajuns la cabana,Tic nu a intrat înauntru,ci a intrat în magazie.Acolo a gasit foarte multa mâncare si bauturi. Copilul a furat împreuna cu Tombi tot ce au gasit.Ciresarii de la cabana s-au bucurat foarte mult fiindca aveau ce sa manânce,dar stiau ca cei trei oameni se vor întoarce si se vor razbuna.
Oamenii de la cabana s-au hotarât sa se razbune pe ciresari.Liviu Iordache avea un pistol cu care putea sa omoare pe oricine.Ciresarii s-au pregatit pentru atac foarte mult.În timpul atacului cei trei oameni au luat ostatic pe Tic, dar Ursu l-a salvat pe copil.Oamenii au fost batuti foarte tare de Ursu pâna au sosit ajutoarele.
Ciresarii si-au petrecut restul vacantei cu niste copii pe nume Tiberiu si Atena.


Volumul a CIRESARII
DRUM BUN,CIRESARI!
DE CONSTANTIN CHIRITA


Vacanta de vara este pe sfârsite.În afara de Ionel,toti ciresarii se afla în orasul lor natal.Ionel îsi petrece sfârsitul de vacanta împreuna cu parintii lui la Marea Neagra.Acolo el a întâlnit un om batrân pe nume mos Eftimie care i-a istorisit multe întâmplari despre pescari.
Cel mai mult l-a fascinat pe Ionel întâmplarea despre niste pescari pe care i-a prins o vijelie în mijlocul marii si care au naufragiat într-un banc de nisip în apropierea malului.Baiatul a mai aflat ca un supravietuitor al acelei tragedii traieste si acum în Delta Dunarii.
Ionel a fost lasat de parinti sa plece în Delta Dunarii pentru a-l gasi pe supravietuitorul naufragiului.Ajuns în delta,baiatul l-a gasit pe pescar cu care a discutat ore în sir.Pescarul l-a invitat pe Ionel sa faca o plimbare cu barca în delta.Acolo,baiatul a vazut doua coloane de marmura extraordinar de frumoase.
Ionel a presupus ca în acea zona se afla un palat.Cu ocazia acestei descoperiri,baiatul le-a trimis o telegrama celorlalti ciresari pentru a veni pe litoral.Toti ciresarii si-au facut bagajele pentru a pleca pe litoral în afara de Tic care credea ca este o farsa.Din aceasta cauza,Tic a ramas acasa iar ceilalti ciresari au plecat la Marea Neagra.
Ajunsi acolo,ciresarii nu l-au gasit pe Ionel asa ca si-au instalat corturile într-un loc numit „La ochiuri”.Ionel le-a mai trimis o telegrama foarte importanta ciresarilor dar acestia se aflau deja pe lioral.Însa,Tic a gasit telegrama la Victor acasa asa ca s-a hotarât sa mearga si el pe litoral.
Ionel i-a gasit în cele din urma pe ciresari.Acesta le-a povestit descoperirea pe care a facut-o.Dupa ce Ionel le-a istorisit întâmplarea,ciresarii credeau ca exista un palat pe care l-au numit „Palatul de clestar”.Dimineata urmatoare a sosit si Tic „La ochiuri”.Ciresarii s-au împartit în trei grupe pentru a descoperi palatul: Ursu si Tic se duc la Valurele pentru a-l gasi pe un pescar pe nume mos Albu,iar Victor si Ionel se duc la Dunarel pentru a-l gasi pe mos Eftimie,iar Dan,Maria si Lucia ramân la corturi.
Ajunsi la Valurele,Ursu si Tic afla ca mos Albu se afla la Dunarel.Tot la Valurele Ursu l-a salvat pe Tic dintr-un vârtej din Dunare.Victor si Ionel afla ca mos Eftimie se afla la Valurele.Ursu si Tic se întâlnesc în cele din urma cu Victor si Ionel.Cei patru ciresari pleaca împreuna si discuta cu mos Albu si cu mos Eftimie.Ei afla ca naufragiul a avut loc într-o zona numita „Gorganul”.
Cei patru ciresari se întâlnesc cu ceilalti ciresari si pleaca spre Gorgan. Ajunsi acolo ei îsi monteaza corturile pe o duna de nisip.Tic observa ca în cealata parte a dunei de nisip se afla un cort strain.În cort nu locuia decât un om. Ciresarii se împart din nou în grupe si se pregatesc sa faca niste scufundari pentru a gasi corabia naufragiata.Ciresarii pun în fiecare loc cercetat niste geamanduri pentru a nu cerceta de mai multe ori acel loc.
Ziua urmatoare apare si Laura împreuna cu un prichindel.Împreuna cu noii veniti,ciresarii descopera corabia si niste pietre pe care era scris un nume grec „Sofocles”.Victor si Laura se duc la un muzeu din Histria si afla ca pietrele arata viata unui zeu grec pe nume „Agathocles”.Victor si Laura se întorc la corturi fara nici un rezultat.
Ursu face o gaura în corabie si intra sa cerceteze corabia dar nu gaseste decât o placa de marmura pe care erau inscriptionate niste litere.El nu apuca sa le copieze pe o foaie deoarece a început o vijelie si marea era foarte agitata. Deoarece vijelia nu s-a oprit,într-o seara Ursu s-a enervat si a intrat în apa pentru a copia literele de pe placa de marmura.
Ursu s-a întors la corturi cu placa de marmura pe care scria: „PO NASO”.Citind o carte,Victor si-a dat seama ca în mare nu se afla un palat ci mormântul marelui scriitor din Sulmona numit „Publius Ovidius Naso”.
Astfel,ciresarii au facut o descoperire istorica.

l IV-le Cainele si catelul




Grigore Alexandrescu este unul dintre scriitorii reprezentetivi ai epocii de dinaintea Revolutiei de la 1848. Desi remarcabil prin poeziile sale Umbra lui Mircea , La Cozia, Anul 1840, Duhului meu si altele, Grigore Alexandrescu a ramas in constiinta posteritatii prin fabulele sale.
O fabula este si “Cainele si catelul” intrucat este o opera epica cu caracter satiric, moralizator si educativ, in care autorul pune intamplarile pe seama animalrlor criticand, de fapt, unele defecte omenesti si transmitand prin partea finala unele invataminte.
Ea a fost publicata prima oara in 1842, in volumul Poezi a lui Gr. Alexandrescu aparut la Iasi sub ingrijirea lui Al. Doinici si M. Kogalniceanu. Este inclusa apoi si in editiile din 1847 si 1863.
Cainele si catelul este o opera literera epica, deoarece este povestita o intamplare, pusa insa pe seama aminalelor, iar firul narativ se desprinde implicit din dialogul dintre personaje, caci scrierea este conceputa ca o mica sceneta cu 3 personaje, fiecare fiind inivizualzt de la inceput de catre autor: Samson “dulau de curte ce latra foarte tare”, “un bou oarecare” si catelul Samurace prezentat initial “ca simplu privitor”.
Fabula incepe direct cu afirmatiile ipocrite si pretentioase ale dulaului Samson despre egalitatea intre toate dobitoacele, acesta exprimandu-si dezaprobarea fata de cei care se lauda cu obarsia lor nobila:
“Cat imi sunt de urate unele dobitoace
Cum lupii, ursii, leii si alte cateva
Care cred despre sine ca pretuiesc ceva.”
Pebtru a fi mai convingator in sustinerea ideii de egalitate, aduce argumente exemplul tarilor civilizate.
Incantat de cuvintele si atitudinea lui Samson, catelul Samurache isi manifesta sincer adeziunea fata de ideiile exprimate, folosind chiar apelativul faratii mei:
“Gandirea voastra, zise, imi pare minunata
Si simtamantul vostru il cinstesc, fratii mei.”
Deodata, maniindu-se (“plin de manie”) dulaul trece la invective si la amenintari cu bataia:
“Noi fratii tai, potaie!
O sa-ti dam o bataie
Care s-o pomenesti.
Cunosti tu cine suntem,
Liche nerusunata, astfel sa ne vorbesti?”
Insistenta catelului (“dar ziceati…”) il infurie si mai tare pe Samson:
“-Si ce-ti pasa? Te intreb eu ce ziceam?
Adevarat vorbeam
Ca nu iubesc maindria si ca urasc pe lei,
Ca voi egalitate, dar nu pentri catei.”
Concluzia acestei dispute o contin ultimele doua versuri ale poeziei: “Aceasta intre noi adesea o vedem / Si numai cu cei mari egalitate vrem.”/
Fabula “Cainele si catelul” infatseaza doar prima etapa a parventismului, si anume doar aspiratia spre parvenire si de aceea discursul lui Samson este insotit de demagogie. El sugereaza prin numele lui cu rezonante mitice puterea, dar este nemultumit de pozitia lui sociala si de aceea isi doreste mai mult pentru sine, doreste sa parvina. Pentru a-si atinge scopul apeleaza la minciuna, la demagogie. Ipocrit peste masura, el afiseaza o falsa modestie, vorbeste mult in fraze sforaitoare, intr-un limbaj bombastic, la inceput, apeland si la unele argumente, ca in discursul “latrator” al orcarui politician demagog, caci asa cum precizeaza autorul Samson este “dulau de curte ce latra foarte tare”.
Falsitatea afirmatiilor sale iese in evidenta o data cu interventia catelului Samurache.
Acesta din urma, chiar prin rezonanta numelui terminat in “che’ sugereaza omul simplu si naiv, care ia drept adevaruri vorbele nesincere ale dulaului si va plati pentru credulitatea sa. El simbolizeaza totodata minciuna, slabicunea, moliciunea si o anume limitare la intelegerea discursului cainelui.
Cel de-al treilea personaj, cel figurant, este “un bou oarecare” , care face parte din categoria clor care au reusit “sa se ajumga”, au accses deja in randul boierimii, fiind un parvenit recent. De aceea el nici nu reactioneaza la spusele dulaului si il asculta nepasator.
Este evident faptul ca primele doua personaje- Samson si Samurache- sunt prezentate in antiteza, acest proceeu fiind utilizat si pentru a realiza nepotrivirea intre esenta si aparenta.
Oricine poate observa deosebirea dintre cuvintele si expresiile ca “nobil” , “tari civilizate” , “domnia voastra” etc. si cele adresate catelului: “poataie” , “lichea nerusinata”, “o sa-ti dam o bataie” s.a.
Versurile lungi sau scurte, cu masura inegala, si rima, in general, imperecheata, servesc cel mai bine intentiilor poetului de a da mai multa libertate si nuantare exprimarii, de a realiza interferenta lumii uma ne cu cea animaliera prin diferite mijloace.
Cainele si catelul
de Grigore Alexandrescu

comentariu prelucrare de
Alexandra-Andreea STANESCU, Cls. a VI-a A
Scoala Generala nr. 3 „Nicolae Titulescu” Bucuresti
Febr. 2003

Tema
Fabula "Cainele si catelul" de Grigore Alexandrescu satirizeaza dorinta celor care vor sa panvina prin orice mijioace, sa ajunga puternici prin ipocrizie, aroganta si amenintari. Autorul pune în discutie prin intemnediul personajelor sale, întruchipate de animale personificate, principiul egalitatii între semeni.
Titlu
Titlul subliniaza confruntarea în planul ideilor dintre cele doua personaje, câinele si catelul. Ele se afla în antiteza si reprezinta niste tipuri umane generale, pe care le putem întalni si astazi si totdeauna. Câinele este un simbol pentru omul nesincer, al carui tel ascuns în spatele unor vorbe frumoase, dar ipocrite, este sa parvina, sa ajunga în randurile celor puternici. Catelul întruchipeaza pe omul naiv, care da crezare cu usurinta cuvintelor frumoase si promisiunilor nesincere.

Universul operei
Fabula începe cu vorbele arogante ale dulaului Samson care îsi exprima indignarea fata de pretentia celor mai puternici, precum lupii, ca "pretuiesc ceva" prin originea lor nobila. El considera ca acest aspect este o întamplare si apreciaza cu falsa modestie: "Si eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place". În felul acesta, el critica lipsa de modestie a celor mai puternici decat el.

În sprijinul afirmatiilor sale, aduce exemplul tarilor civilizate în care exista egalitate. Cum societatea este în schimbare ("lumea se ciopleste"), asteapta ca progresul sa se manifeste si in societatea noastra unde, din pacate, exista multa aroganta din partea celor puternici: "Numai pe noi mandria nu ne mai paraseste". Pentru a fi cat mai convingator în ceea ce sustine, el aduce în discutie propriul sau exemplu. El afirma cu
tarie si cu falsa modestie ca îi face placere cand este considerat un om obisnuit si
fiecare i se adreseaza cat mai simplu: "fiestecine stie / C-o am de bucurie / Cand toata
lighioana, macar si cea mai proasta, / Caine sadea îmi zice, iar nu Domnia voastra".

În acest moment intervine povestitorul care priveste scena din exterior, aducand cateva precizari legate de timp si personaje: "Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare
Samson, dulau de curte, ce latra foarte tare". Prin cateva cuvinte, sunt portretizate
sumar cele doua personaje prezente: "un bou oarecare", fara identitate precizata, un
animal puternic, dar tacut, care nu intervine în discursul celuilalt. Samson este definit
drept "dulau de curte", mai putin puternic decat boul, dar mai zgomotos. El vrea sa atraga atentia asupra sa si asupra ideilor pe care le sustine.

Scena este animata de interventia lui Samurache care, incurajat de cuvintele promitatoare ale lui Samson, paraseste pozitia lui de "simplu privitor", într-un elan de
fraternitate. El "S-apropie îndata / Sa-si arate iubirea ce are pentru ei: / «Gandirea
voastra, zise, îmi pare minunata, / Si simtimentui vostru îl cinstesc, fratii mei.»"

Încantat de ideile expuse de Samson, el îsi arata admiratia fafa de mai puternicii ograzii, tratandu-i de la egal la egal, ca pe niste frati. Afirmatia lui Samurache starneste mânia lui Samson, uimit de îndrazneala bietului catel. Pe un ton jignitor, îi raspunde amenintandu-l cu bataia: "Noi, fratii tai, potaie! / 0 sa-fi dam o bataie / Care s-o pomenesti." El restabileste diferenta de rang si putere dintre ei, coplesindu-l pe
Samurache cu jigniri pentru lipsa de respect pe care le-o aratase: "Cunosti tu cine
suntem, si ti se cade tie, / Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti?" incercarea sarmanului catel de a se justifica este taiata cu autoritate si dispref, dulaul explicandu-i cu aroganta adevaratul sens al cuvintelor sale: "Adevarat vorbeam / Ca nu iubesc mandria si ca uresc pe lei, / Ca voi egalitate, dar nu pentru catei". Morala este simpla: dulaul dorea egalitate cu cei mai puternici decat el, iar în fata celor slabi dorea sa mentina diferenta de pozitie sociala, ca o certificare a puterii sale.

Moduli de expunere
Naratiunea este realizata prin succesiunea de secvente care tin de întamplarea petrecuta, transpusa în lumea animalelor.

Dialogul ramane modul de expresie dominant si prindpalul mijioc de caracterizare
a personajelor. Modul în care acestea vorbesc, tonul si atitudinea lor reflecta în chip
expresiv felul în care gandesc si sentimentele lor. Replicile vii dinamizeaza naratiunea,
transpunand întamplarea într-o mica sceneta, plina de viata si umor.

Descrierea este utilizata putin, în cateva notatii legate de caracterizarea personajelor, surprinzand plastic gesturi si atitudini: Samson, "dulau de curte", "latra
foarte tare"; Samurache "sedea la o parte / Ca simplu privitor".

Personajele
Samson simbolizeaza dorinta de parvenire vadita în discursul nesincer prin care cauta sa-i impresioneze pe ascultatorii sai. Minciuna îl ajuta sa-si sustina ideile si pozitia pe care o doreste egala cu a celor mari, cei de rang boieresc. Afisand o falsa modestie, el cauta sa atraga multimea de partea sa, iar prin tonul sforaitor, bazat pe argumente de ordin social-politic ("lumea se ciopleste", "În tari civilizate / Este egalitate"), el vrea sa-i convinga pe cei simpli, care nu cunosc bine situatia si pot fi usor manevrati si pacaliti de falsii politicieni. El sustine egalitatea între semeni, ceea ce se dovedeste a fi, în final, o minciuna.

Samurache este cel care cade prada primul ipocriziei si falsitatii lui Samson. Naiv si încrezator, el este atras de cuvintele promitatoare ale dulaului "care latra foarte
tare". Credulitatea sa va fi sanctionata cu asprime chiar de Samson, care îi precizeaza
pe un ton jignitor ("potaie", "lichea nerusinata") si plin de amenintari ("O sa-ti dam o
bataie / Care s-o pomenesti") care este adevaralul sens al cuvintelor sale: "Ca voi
egalitate, dar nu pentru catei". El îi arata astfel ca îi dispretuieste pe cei mai slabi
decat el, pe care vrea sa-i mentina în starea lor de supunere fafa de cei puternici. Cand Samurache îsi arata sentimentele de admiratie si fraternitate fata de puternicul Samson, este repede pus la punct pentru îndrazneala lui de acela care doreste egalitatea cu cei "de neam mare". Samurache, al carui nume sugereaza un om slab si naiv, greseste numai în masura în care crede promisiunile mincinoase ale lui Samson si nu asteapta sa vada faptele acestuia, care sa-i probeze cuvintele.

Al treilea persona] este "un bou oarecare", un personaj neutru, care nu intervine în discutie. El este un simplu martor al întamplarii. Prin puterea fizica pe care o are, el
este considerat de Samson ca facand parte din randul celor puternici, fiind un parvenit
recent. El asculta cu nepasare cuvintele lui Samson si faptul ca nu participa la discutie
poate demonstra ca reprezinta clasa nobililor, dar nu prin nastere, asa cum sunt vechii
boieri: "lupii, ursii si leii", pe care Samson îi dispretuieste. Faptul ca el nu sare nici în
apararea lui Samurache poate confirma ca este, în mod tacit, de partea lui Samson.
Un critic observa cu justete:"«Samson, dulau de curte ce latra foarte tare», e un demagog, asemenea atatora care voiau egalitatea celor mijiocii cu cei mari, dar în nici un caz cu cei mici. Felul cum tipul se desprinde îndaratul animalului care-l simbolizeaza, felul cum boul se identifica cu parvenitul, ori vulpea cu demagogul liberal creeaza un comic scenic."

Prozodia
Versurile cu o masura inegala poarta amprenta dialogului, transpun sentimentele pe care le traiesc personajele: falsa modestie transmisa prin versuri ample, sforaitoare si accesul de manie si uimirea redate prin versuri scurte.
Dialogul nu este segmentat prin strofe, pentru a fi cat mai natural. Rima este în general împerecheata, poetui nerespectand-o totusi în jocul firesc al replicilor. Versurile care exprima cuvintele lui Samurache au rima încrucisata. parca pentru a fi în discordanta cu spusele lui Samson. Intreaga prozodie devine un mijioc care se adauga în nuantarea dialogului, în realizarea unei libertati de expresie. Ritmul fabulei este neregulat, exprimand tonalitatea diferita a dialogului, a sentimentelor protagonistilor.

Fabula
Aceasta poezie reprezinta o fabula, respectiv o creatie epica povestind o întamplare prin intermediul unor personaje animaliere. Creatia satirizeaza ipocrizia si parvenitismul, cu scopul de a le îndrepta. Structura atesta existenta fabulei, poezia avand doua parti: întamplarea si morala sau învatatura, existenta la sfârsit si separata de prima parte printr-un spatiu. Aceasta creatie, bazata pe dialog, are caracterul unei mici scenete. Alegoria reprezinta procedeui prin care ghicim ca oamenii se ascund în spatele mastilor de animale pentru a critica idei si sentimente: falsitatea, minciuna, vorbele goale fara acoperire In fapte, naivitatea etc. Personificarea ramane figura de stil centrala prin care se realizeaza acest transfer dinspre lumea animalelor spre lumea oamenilor, cu toate defectele care exista aid si pe care fabula ni le dezvaluie pentru a ne atrage atentia si a le îndrepta.

Realizarea artistica
Limba vorbita, cu accente populare ("dobitoace", "neam", "se ciopleste", "fiestecine") sau neologice ("civilizate", "egalitate", "capritii", "nobil") subliniaza alternanta de registre corespunzatoare oamenilor simpli sau celor puternici, boierilor.
Replicile personajelor, pline de naturalete, realizeaza un dialog viu, plin de umor,
la care concura constructiile exclamative ("Cat îmi sunt de urate unele dobitoace, /[...]
Care cred despre sine ca pretuiesc ceva'"; "Noi, fratii tai, potaie!") sau interogative
("Noi, fratii tai?", "Te-ntreb eu, ce ziceam?"). Formulele de adresare, depreciative,
accentueaza umorul: "potaie", "lichea nerusinata".

Figurile de stil utilizate in mod echilibrat confera si ele nota unui stil viu si natural
prin care animalele dobandesc însusiri umane, printre care si defecte pe care autorul le critica. Samson este echivalentui omului ipocrit, Samurache reprezinta omul naiv, iar boul arfi martorul nepasator.

Personificarea este figura de stil dominanta.

Epitetele evidentiaza sugestiv trasaturi ale personajelor sau ale actiunilor: "Gandirea [...] îmi pare minunata"; "capritii desarte"; "raspunse Samson plin de mânie"; "lichea nerusinata", "caine sadea" etc.

Comparatia accentueaza postura unor personaje: "sedea la o parte / Ca simplu
privitor".

Repetitiile scot în evidenta idei si sentimente cum ar fi egalitatea, fraternitatea:
"gandirea voastra... / Si simtimentul vostru îl cinstesc, fratii mei"; "Noi, fratii tai?",
"Noi, fratii tai, potaie!".

Enumeratiile accentueaza ipocrizia discursului: "unele dobitoace / Cum lupii, ursii, leii si alte cateva"; "Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste".
Figurile de stil subliniaza si ele oralitatea stitului, naturaletea dialogului, care
sonfera fabulei caracteristicile unei scenete.

Ceea ce constituie esentialul acestei fabule a lui Grigore Alexandrescu este, în opinia criticilor: "dubla atitudine si alternare de limbaje a lui Samson, "dulau de curte ce latra foarte tare”. Din atitudinile deosebite - amical deferenta fata de bou si aspra fata de catel - din confruntarea frazelor sonore si însirate cu usurinta cu cele câteva vorbe repezite cu care e pus la locul lui catelul, se deseneaza tipul. [...]

Dupa exemplul lui La Fontaine, Alexandrescu transforma fabulele în mici scenete, nu numai intensificand dialogul, ci urmarind pas cu pas actiunea personajelor si
reprezentandu-le gesturile si mimica."

Bivolul si cotofana
(Povestire)



George Toparceanu a scris si fabule printre care se numara si “Bivolul si Cotofana” unde, ca in intreaga sa poezie, poate fi observata nota de omor.
Fabula Prezinta in prima parte o intamplare avand ca personaje trei animale: bivolul, cotofana si cainele.
Trecand din intamplare pe langa un bivol „bivol negru, mare, fioros”, un catel a constatat cu uimire ca pe spinarea bivoluli se afla o cotofana. Desconsiderandu-l pe bivol pentru ca purta pe spinare „pe orcine”,catelul s-a gandit sa profite si el „Ia stai, frate ca e rost /Sa ma plimbe si pe mine!”
Catelul, indraznet, si-a luat elan si i-a sarit bivolului in spinare. Luat prin surprindere, bivolul a tresarit, dar s-a sculat repede, l-a lut in coarne si l-a aruncat cat colo „ca pe o zdreanta”
Urmeaza apoi cuvintele aspre ale bivolului care il apostrofeaza pe profitor: „Ce-ai gandit tu oare, javra?/Au crezut-ai ca sunt mort?”.El ii explica de ce o suporta pe cotofana pe spinarea sa, fiindca pasarea il apara de insecte: „Cotofana treaca-mearga pe spinare o suport/Ca ma aparade muste, de tantari si de tauni/Si de alte spurcaciuni...”. Toleranta lui fata de cotofana este legata de profitul pre care el il are.
Bivolul il intreaba pe catel, cu acelasi ton usturator, despre avantajul pe care l-ar avea de pe urma lui: „Pe cand tu, potaie proasta,cam ce slujba poti sa-mi faci?”.
El ii arata ca i-ar fi rusine de cei apropati ca in calitate de gospodar „cu greutate”sa-lpoarte degeaba in spinare ca pe un parazit: „Nu mi-ar fi rusine mie de vitei si de malaci,/Bivol mare si putrnic,gospodar cu greutae,/Sa te port degeba-n spate?...”
Morala acestei opere nu este exprimata directa ci separat.Ea decurge din intrebarea din finalul fabulei: „cei puternici ii tolereaza pe cei mai slabi cata vreme au un avantaj de pe urma lor, dar nu accepta sa profite si acestia la randul lor”.
Autorul isi exprima astfel atitudinea critica fata de profitori,care doresc sa se bucure de avantaje fara sa munceasca.

Materie: Romana
Nivel:
Postat de: puyut4u in 17 Octombrie 2004
Nota: 7.14 (212 note primite)
Accesari: 14291
Download-uri:3
Voteaza acest referat
Daca acest referat te-a ajutat, te rog sa-i acorzi o nota. Multumesc.
 1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   


Referat-Scoala.ro     contact@referat-scoala.ro
www.index2000.ro

Referat-scoala.ro StatsXweb.ro - Totul intr-un singur loc!Director web - Roportal