Epilepsia
 
Este o afectiune cronica, cu etiologie diversa, caracterizata prin repetarea crizelor convulsive, ca urmare a unor descarcari excesive a neuronilor cerebrali.
Scolarizarea copiilor epileptici trebuie sa fie facuta în clase corespunzatoare vârstei precum si nivelului lor intelectual. Din motive lesne de înteles, a privi direct în fata realitatea despre afectiunea lor, este dificil si, în majoritatea cazurilor, diagnosticul este ascuns. Ascunderea diagnosticului în fata profesorului diriginte îi creeaza copilului panica, în caz de aparitie a unei crize în scoala, precum si riscul de a nu i se acorda un prim ajutor corespunzator. Vor fi trimisi spre serviciile de psihiatrie infantila doar cazurile foarte grave în care copilul prezinta crize cu caderi si raniri frecvente, asociate cu tulburari intelectuale, tulburari de comportament sau de personalitate.
Viata personala familiala si sociala Regimul de viata al copilului epileptic fara afectare neurologica sau psihica va fi normal, el fiind integrat printre copiii cu scolaritate normala.
Dar, pentru ca viata copilului cu epilepsie sa fie relativ normala, pe lânga medicatie, atât medicul curant, cât si medicul scolar, îi vor da informatii necesare, lui si familiei, privind afectiunea pe care o are, modul în care dificultatile trebuie sa fie depasite, creându-i astfel, un climat calm. Parintii trebuie sa cunoasca diagnosticul copilului lor indiferent daca este vorba despre o deficienta organica sau functionala. Medicul va fi sincer fata de copil si familie explicându-le ca o multitudine de restrictii îi va face viata imposibila, iar prea multe lucruri permise îl vor duce la accidente inevitabile ale bolii.
Copilul va desfasura o activitate fizica moderata si va practica sporturi recreative. În schimb, nu-i sunt permise exercitii de gimnastica cu echilibru la înaltime, sportul de performanta, cele care expun la traumatisme craniene repetate cum ar fi: boxul, alpinismul, aviatia, plonjatul submarin, natatia, bicicleta. Va fi strict supravegheat la scaldat si chiar când face baie acasa. Nu va sta timp îndelungat la soare.
În ceea ce priveste viata în familie, pentru ca sa se evite unii factori declansatori ai crizelor epileptice, medicul scolar sau de familie va preciza ca este absolut obligatoriu sa fie evitate toate conflictele.
În cazul în care epilepsia este deja grava (nevroza, psihoza, conflicte familiale grave, tulburari de comportament, dificultati de adaptare socio-profesionala, copilul va beneficia de psihoterapie.
Copilul epileptic îsi construieste propria personalitate în raport cu modul în care îsi traieste viata, cu influenta pe care o are anturajul, cu dinamismul lui personal. În acest sens, el poate avea tendinte regresive, stari depresive, sentimente de devalorizare a propriei persoane, schimburi de gânduri si idei dificile cu cei din jur, pe care-i resimte ca o amenintare a propriei lui vieti.
Înca de la început, el va fi implicat în terapia proprie-i boli. Este foarte important ca elevul sa urmeze regulat tratamentul indicat de medic, orice întrerupere intempestiva, poate duce la aparitia unei noi crize. Surmenajul, lipsa somnului, consumul alcoolului vor fi evitate fiind considerate ca agravante ale bolii.
Parintii copilului epileptic sunt cel mai ades anxiosi, culpabili de afectiunea pe care o are copilul lor, devenind hiperprotectori, mentinându-l permanent dependent de ei. Altii, pot fi agresivi, marcati de un comportament de rigoare educativa, de perfectionism terapeutic. Corect este sa se adopte un comportament normal si cu o supraveghere atenta a bolii.
 
Orientarea scolara si profesionala pune o serie de probleme tânarului epileptic. El trebuie sa practice o profesie cât mai potrivita bolii pe care o are. Acesta poate presta activitati care se desfasoara în deplina siguranta, fara nici un grad de periculozitate, fara contrarietati din partea ambiantei, în atmosfera de liniste.
Indiferent de forma bolii (usoara sau medie), epilepticii nu pot practica meserii/profesii care presupun anumite dificultati cum ar fi: în siguranta circulatiei, lânga sau cu agregate în miscare, în apropiere de foc sau apa, la înaltime (pe schele), în subteran, lânga utilaje sub înalta tensiune electrica, cu manipulare de substante toxice, radiatii ionizante, munci în care se utilizeaza obiecte ascutite sau taioase, activitati care se desfasoara în flux continuu (la banda rulanta, tablouri de comanda) activitati în contact nemijlocit cu publicul sau cu copiii (în învatamânt), la temperaturi foarte înalte sau foarte scazute, cu lumina scânteietoare sau orbitoare, cu eforturi fizice mari, munci în ture de noapte, zgomot, trepidatii, alcool la îndemâna.
În ceea ce priveste conducerea oricarui tip de vehicul, aceasta nu este recomandata epilepticului, având în vedere pericolul la care se expune si la care-i expune si pe altii.