FUNCTIILE ABLATIVULUI


ABLATIVUL PROPRIU-ZIS arata punctul de plecare al unei actiuni, locul de unde un lucru este îndepartat sau separat.
1.Ablativul separatiei (ablativus separatious) – cu functie de complement al unor verbe separative sunt acele verbe care arata:
îndepartare – moveo, movere (a misca); pello, pellere (a alunga); asceo, ascere (a opri, a retine); defendo, defendre (a îndeparta, a respinge); cedo, cedere (a se îndeparta)
eliberare – libero, liberare (a libera); salvo, salvere (a scoate, a libera, a scuti)
separare – secerno, secernere (a separa, a desparti); divido, dividere (a împarti, a separa); prohibeo, prohibere (a împiedica, a retine)
verbe compuse cu prepozitiile: a, ab, de, e, ex - abeo, abire (a se îndeparta, a pleca); abscedo, abscedere (a se departa, a renunta); deicio, deicere (a îndeparta); desisto, desistere (a renunta, a se opri de la); eicio, eicere (a alunga); exeo, exire (a iesi, a pleca); expello, expellere (a îndeparta, a alunga)
verbe compuse cu prefixul „re” – redeo, redire (a reveni); recedo, recedere (a se îndeparta, a se retrage)
In general este precedat de urmatoarele prepozitii:
- daca ablativul separatiei este o persoana – precedat de prepozitiile a, ab = de, de la
- daca ablativul separatiei este un lucru sau un substantiv abstract atunci el este precedat de prepozitiile a, ab, de, ex = de, de la, din
Exemplu: Hoe metu libera. Scapa-ma de aceasta frica.
Vera a falsis diindicare. A deosebi adevarul de minciuna.
A legibus non recedamus. Sa nu ne departam de legi.
Prohibere hostem a pugna. A împiedica dusmanul de la lupta.
Decedere vita. A pleca din viata. (a muri)
Abstinere scelere. A se abtine de la crima.
Themistocler Grecium a Persis liberavit. Temistocles a liberat Grecia de persi.
A beunt a signis. Se departeaza de steaguri.
Exigere a nobis. A cere de la noi.

2.Ablativul originii (Ablativus originis) are functie de complement al punctului de plecare, indicând originea, locul de nastere, familia, rangul cuiva. Este cerut de verbe precum: naxor, naxi, natus sum – a naste; orior, oriri, ortus sum – a rasari, a naste; pario, parere – a da nastere.
In general apare fara prepozitie. Uneori se folosesc prepozitiile ab, sau ex – de la, din. Exemplu:
Parentibus illustribus natus est. S-a nascut din parinti vestiti.
Nobili genere natus. Nascut din neam nobil.
Belgae orti sunt ab Germanis. Belgienii s-au nascut din germani.

3.Ablativul comparatiei (ablativus comparationis) arata punctul de plecare al comparatiei, adica lucrul sau fiinta cu care se face comparatia. Este cerut întotdeauna de un adjectiv aflat la comparativ. Nu foloseste prepozitie.
Exemplu: Luce sunt clariora nobis tua consilia. Planurile tale sunt pentru noi mai limpezi decât lumina.
Nihil est enim virtute amabilius. Nimic nu este mai frumos decât virtutea.

4.Ablativul cauzei (ablativus causae) este un complement circumstantial de cauza care arata motivul actiunii indicate de verb. Se exprima fie fara prepozitie, fie precedat de – ex sau prae (numai atunci când verbul apare cu forma negativa).
Exemplu: Exercitus fame periit. Armata a pierit de foame.
Ominia sunt mea culpa comissa. Toate s-au petrecut din vina mea.
Multi ex vulneribus periere.multi au pierit din cauza ranilor.
Iam moveri nequibant prae lassitudine. Nu mai puteau sa se miste din cauza oboselii.
OBSERVATIE: Complementul circumstantial de cauza mai poate fi exprimat si prin prepozitiile:
-ob, propter +AC = din cauza.
Exemplu: ob eam causam (din aceasta cauza)
propter metum (din cauza fricii)
-G + prepozitiile causa, gratia (pentru)
Exemplu: Communis libertatis causa (pentru libertatea tuturor)

5. Ablativul autorului (ablativus autoris) este complementul de agent al verbelor la DP(diateza pasiva), deci subiectul logic al propozitiei. Apare exprimat – cu prepozitiile a, ab = de, de catre – atunci când complementul de agent este o fiinta sau un lucru personificat sau fara prepozitie – când complementul de agent este un lucru.
Exemplu: in summo colle ab hostibus couspiciebantur. Pe vârful dealului erau vazuti de dusmani.
Varie sum affectus tuis litteris. Am fost impresionat în chip diferit de scrisoarea ta.

ABLATIVUL INSTRUMENTAL arata mijlocul, instrumentul prin care se realizeaza actiunea verbala.
1.Ablativul instrumental propriu-zis (ablativus instrumenti) arata la modul propriu mijlocul, lucrul sau fiinta prin care se realizeaza actiunea verbului. Apare exprimat – fara prepozitie – când instrumentul este un nume de lucru sau un substantiv abstract sau prin per (prin) + AC – când instrumentul este o persoana.
Exemplu: Lacte atque pecore vivunt. Ei traiesc cu lapte si cu carne.
Oculo luctos spectat. Cu ochiul priveste jocurile.
Res per exploratores cognita est. Lucrul a fost aflat prin cercetasi.
Ablativul instrumental propriu-zis cere si urmatoarele verbe deponente si toti compusii acestora: utor, uti, usus sum= a se folosi; fruor, frui, fruitus sum = a se bucura; fungor, fungi, functus sum = a îndeplini; potior, potiri, potitus sum = a pune stapânire; vescor, vesci = a se hrani
Exemplu: Te tua frui virtute cupimus. Dorim sa te bucuri de virtutea ta.
Carne et lacte vescuntur. Se hranesc cu carne si lapte.
Contra hostes armis utebantur. Se foloseau de arme împotriva dusmanilor.
Observatie: verbul potior poate cere si cazul G mai ales atunci când complementul instrumental este substantivul res,rei?rerum potior=pun stapânire pe domnie.

2.Ablativul sociativ (ablativus sociativus) arata fiinta sau lucrul care însotesc subiectul sau complementul la savârsirea actiunii verbului. Apare exprimat cu prepozitia cum = cu, pentru sociativul cu aspect pozitiv; cu prepozitia sine = fara, pentru sociativul cu aspect negativ .
Exemplu: Nemo cum servo suo. Va veni cu slavul sau.

3.Ablativul de mod (ablativus modi) este complementul circumstantial care arata cum sau în ce masura se desfasoara sau apare la un moment dat actiunea verbala.
Poate fi exprimat fara prepozitie (mai ales atunci când este exprimat prin substantive cu sensul de fel, mod, chip, obicei: modus,-i=mod; ratio,-onis=chip; mor,-is=obicei; ritus,-us=datina; consuetuto,-inis=obicei) si în general precedat de prepozitie (cum=cu sau sine=fara).
Exemplu: hoc modo= în acest mod; more maiorum= dupa obiceiul stramosilor ; mea consuetudine= dupa obiceiul meu; Flumen influit incredibili lenitate= Fluviul curge cu o încetineala de necrezut; cum voluptate librum lego= citesc cu placere cartea.
*Adesea complementul circumstantial de mod este exprimat printr-un sintagma formata dintr-un substantiv în Abl si un adjectiv acordat cu el. Sintagma poate aparea fara prepozitie sau precedata de prepozitiile cum sau sine. Exemplu: magna cum laude = cu mare lauda; magno cum strepitu = cu mare vuiet; magna voce sonas = vorbeste cu glas tare.
*Ablativul unor substantive, frecvent folosite, fie singure, fie în unele expresii, au valoarea de complement de mod: iure= pe drept; immerito= pe nedrept; rei= cu forta; bone fide= cu buna credinta; malo fide= cu rea credinta; consesu= cu întelegere; faude= pe furis; arte= cu mestesug; litteris= în scris; silentio= în tacere; clamore= cu zgomot; casu= întâmplator.
Observatie: modul sau felul în care se întâmpla ceva se poate arata, rar însa, în anumite expresii prin per(prin)+Ac. Exemplu: per vim= prin violenta; per iniuriam=prin nedreptate; per faudem= pe furis, per dolum0 prin viclesug; per literas= în scris; per speciem= sub pretext; per iocum= în gluma; per fidem= prin abuz de încredere.

4. Ablativul pretului (ablativus pretii) este un complement instrumental prin care se exprima pretul, suma platita pentru o vânzare sau cumparare. Îl gasim pe lânga verbe bogate, ca sens, de asemenea activitati. Se exprima fara prepozitie. Verbe: emo, emere = a cumpara; redimo, redimere = acumpara; consto, constare = a costa; aestimo,aestimare = a pretui; vendo, vendere = a vinde; mercor, mercari, mercatus sum = a cumpara; praebeo, praebere = a oferi.
Exemple: Diem, aqua, solem, luna, noctem haec argento non emo. Ziua, apa, soarele, luna, noaptea pe acestea nu le cumpar cu bani.
Parvo pretio redrempta. Rascumparata pe un pret mic.
Multo sanguine stetit victoria. Victoria a costa mult sânge.
Observatie: când pretul cu care se cumpara sau se vinde ceva este nedeterminat se foloseste genitivul pretului (genitivus pretii=, exprimat prin genitivul adjectivelor: tanti = cu atât; quanti = cu cât; pluris = mai mult; magni = scump; parvi = ieftin; minoris =mai ieftin; permagni = foarte mult; maximi = foarte mare.
Exemplu: Quanti quisque amicos facit, tanti fit ab amicis. Cât stimeaza fiecare pe prieteni, atât este si el stimat de prieteni.

5. Ablativul de relatie (ablativus relationis sine limitationis) arata obiectul la care se refera o actiune sau o calitate. Se mai numeste ablativ de limitare, deoarece restrânge sfera unei notiuni. Este exprimat fara prepozitie. Determina verbe sau adjective pe lânga care se poate pune întrebarea: în ce privinta?, din ce punct de vedere?. În limba româna se traduce cu locutiunile prepozitionale: în privinta, în materie de, din punct de vedere. Verbe care cer ablativul de relatie: supero, superare = a întrece; vinco, vincere = a învinge; differo, differere = a se deosebi; excello, excellere = a se distinge; erro, errare = a gresi. Adjective care cer ablativul de relatie: dignus,-a,-um = demn, vrednic; indignus,-a,-um = nevrednic; robustus,-a,-um = robust; inops,-pis = sarac.
Exemple: Non todus sententiis, non inops verbis. Sprinten în idei, bogat în cuvinte.
Servus robustus corpore. Sclav robust la corp.
Is aetate anteibat. El îl întrece în ceea ce priveste vîrsta.
*În unele cazuri Abl de relatie poate aparea si precedat de prepozitia de (despre, în ceea ce priveste). Exemplu: dialogus de amicitia = dialog despre prietenie; de moribus eius panca dicam = despre moravurile acestuia voi spune putine cuvinte.

6. Ablativul calitatii (ablatuvis qualitatis) este tot un complement instrumental care arata însusirile fizice sau morale ale unei fiinte. Este format dintr-un substantiv în ablativ si un adjectiv acordat cu el. Este exprimat fara prepozitie.
Exemplu: adolescens incredibili virtute = un tânar de o virtute de necrezut; homo ochilis nigris, capillo longo, barba promissa = om cu ochi negri, par lung, barba lunga; flumen difficili transitu = fluviu cu trecerea dificila.
Observatie: abl calitatii este concurat de genitivul calitatii, uneori aparând ambele.

7. Ablativul belsugului sau lipsei ( copiae vel inopiae) este un instrumental care determina verbe legate de ideea de belsug sau lipsa: abundo, abundare = a avea din belsug; redundo, redundare = a fi abundent, a fi plin de; affluo, affluere = a fi din belsug; compleo, complere = a umple; suppleo, supplere = a umple, a adauga; impleo, implere = a umple, a încarca; saturo, saturare = a satura, a umple; cumulo, cumulare = a aduna, a cumula; onero, onerare = a umple, a împovara; egeo, egere = a duce lipsa; careo, carere = a fi lipsit; spolio, spoliare = a jefui, a lua; privo, privare = a desparti, a lipsi de ceva.
Exemple: Implevit dolium vino. A umplut un butoi cu vin.
Equitate ipsi abundant. Ei au în belsug calarime.
Pater oneravit navem magnam multis mercibus. Tatal a încarcat o corabie mare cu multe marfuri.
*Expresia impersonala opus est (este nevoie, e necesar) cere persoana care are nevoie în cazul Dativ, iar lucrul de care are nevoie în Ablativ. Exemplu: Hominibus opus est eruditis. Este nevoie de oameni învatati. Quit opus est verbis? Ce nevoie este de vorbe?
*Ablativul belsugului sau lipsei poate aparea cerut si de adjective cu sensuri asemanatoare vorbelor legate de ideea de belsug sau lipsa: plenus, -a, -um= plin; fecundus,-a,-um= rodnic; fertilis,-e = rodnic; refertus,-a,-um= umplut; liber,-a,-um = liber; inops,-is = lipsit; inanis,-e = lipsit; vacuus,-a, -um=gol; viduus,-a,-um = gol; purus,-a,-um= curat; dignus,-a,-um = vrednic; praeditus,-a,-um= înzestrat, împodobit; contentus,-a,-um= multumit.
Exemple: Animus per somnium curis vacuus est. În timpul somnului sufletul este lipsit de griji.



FUNCTIILE GENITIVULUI


În limba latina genitivul poate îndeplini functie sintactica de: atribut al unui substantiv sau pronume si complement cerut de anumite verbe, adjective sau adverbe.

Genitiv atribut
1.G posesiv (apartenenta) indica persoana sau lucrul caruia îi apartine ceva. Ex: libri discipulorum = cartile elevilor; domus amici = casa prietenului

2.G partitiv
a. determina substantive cu sens colectiv sau care exprima o masura sau o cantitate indicând întregul din care se ia o parte. Ex: pars militum = o parte din soldati; multitudo hominum = o multime de oameni.
b. cerut de adverbe de cantitate: multum, parum, plus, paulum, satis. Ex: paulum mentis = putin la minte; parum curae = putin în ceea ce priveste grija; multum laboris = mult în ceea ce priveste munca; satis sapientiae = destul în ceea ce priveste întelepciunea.
c. cerut de pronume interogative sau nehotarâte si de numerale cardinale sau ordinale: quid, aliquid, nihil, nemo(nimeni), primus.
Ex: nihil praemii = nimic din vreo rasplata; nemo pugnantium = nimeni dintre cei ce lupta.

3.G calitatii indica o însusire a unei fiinte sau a unui lucru si este format întotdeauna din substantiv în G însotit de un atribut adjectival. Ex: vir magne sapientiae =barbat de o mare întelepciune( se traduce cu Ac +prep )

4.G subiectiv arata subiectul unei activitati exprimate printr-un substantiv de origine verbala sau cu înteles verbal; transformând aceste substantive în verbele respective vom obtine o propozitie în care G devine N cu functie de subiect. Ex: adventus magistri = sosirea profesorului ? magister advenit = profesorul vine.

5.G obiectiv arata obiectul unei activitati exprimate printr-un substantiv de origine verbala sau cu înteles verbal; transformând acest substantiv în verbele respective vom obtine o propozitie în care G devine Ac, deci cu functia de CD. Ex: amor patriae =iubire de patrie ? patriam amat = el iubeste patria.

6.G autorului arata autorul sau originea unui fapt. Ex: opera clarorum poetarum = operele vestitilor poeti; oratio Ciceroni = cuvântarea lui Cicero.

7.G materiei exprima materia din care este compus, format, construit substantivul determinat. Acest tip de atribut este folosit mai ales în poezie si mai rar în proza. Ex: flumina lactis = râuri de lapte.

8.G explicativ arata mai concret sensul substantivului pe care îl determina. Ex: urbs Romae = orasul Roma; verbum virtutis = cuvântul virtute.

Genitiv complement
Este o functie secundara a G latinesc; este cerut de:
1. vb ?de memorie: memini, meninisse= a-si aminti(vb defectiv, deponent); recordor, recordari, recordatus sum = a-si (re)aminti; obliviscor, oblivisci, oblitus sum = a uita
?de judecata: accuso,-are = a acuza; damno,-are = a condamna; absolvo,-ere = a achita
?impersonale: interest, refert.
2. adjective cu sens de uitare(memor), dorinta(cupidus, avidus), pricepere(peritus), abundenta(plenus), lipsa(inanis).
3. participii folosite ca adjective: appetens,-ntis = doritor de; patiens,-ntis =rabdator.



FUNCTIILE DATIVULUI


În limba latina D îndeplineste functia de Ci cerut de anumite verbe sau adjective.

Dativul complement cerut de verbe
1.D de atribuire cerut de verbe tranzitive care au de obiecei si un complement direct exprimat(Ac): do,dare; tribuo,-ere; attribuo,-ere; mitto,-ere; dico,-ere; narro,-are; impero,-are. Ex: Misi amico literas.

2.D complement ale unor verbe tranzitive în limba româna, dar intranzitive în limba latina: suadeo,-ere = a sfatui; persuadeo,-ere = a convinge; studeo,-ere =a studia, a se ocupa de ceva, cu ceva); servio,-ire = a asculta a sluji; doleo,-ere = a fi îndurerat; noceo,-ere = a vatama, a dauna.
Ex: Sapientes iuvenibus suadent. Înteleptii îi sfatuiesc pe tineri.

3.D complement cerut de verbe prefixate cu: ad, ante, cum, in, inter, ob, post. Ex: Salus patriae omnibus comodis nostris anteponatur. Salvarea patriei sa fie pusa înaintea tuturor intereselor noastre.

4. D interesului sau al pagubei arata persoana în interesul careia sau în paguba careia se face actiunea exprimata de verb. Ex: Sol omnibus lucet.
Non nobis solis natis sumus, sed patriae et civibus. Nu ne-am nascut pentru noi însine ci pentru patrie si cetateni.

5.D etic exprima participarea morala la actiunea verbului. Ex: Quid tu mihi tristis es? De ce îmi esti trist?

6.D posesiv (D+esse) pentru a exprima ideea de posesiune în locul verbului habere se poate folosi verbul esse însa în acest caz numele posesorului trece în D, iar obiectul posedat trece în cazul N verbul esse se acorda cu acest N în numar si persoana. Ex: Mihi libri sunt. Ego libros habeo.
Poetis Romani multe carmina sunt. Poetae Romani multa carmina habent.

7.D punctului de vedere arata persoana din al carui punct de vedere se face o afirmatie. Ex: Quinta formosa est multis. Quinta este frumoasa din punctul de vedere al multor oameni.

8.D final arata scopul sau destinatia pentru care se desfasoara actiunea exprimata de verb. Pe lânga D final verbul mai are de obicei exprimat si un D al persoanei interesate ? în acest caz vorbim de D dublu. Se întâlneste de obicei pe lânga urmatoarele verbe: sum, esse,fui; fio, fiei, factus sum; do, dare, dedi,datum atunci când în context capata unul dintre sensurile: asluji la, a servi la, a aduce, a produce. Cele mai uzuale expresii: mitter auxilio = a trimite în ajutor; dare dono = a da în dar.




Dativul cerut de adjective
Se construiesc cu un complement în D urmatoarele adjective: similis,-e; dissimilis,-e; par,-is; impar,-is; utilis,-e; inutilis,-e; gratus,-a,-um; ingratus,-a,-um; communis,-e; amicus,-a,-um; inimicus,-a,-um; vicinus,-a,-um; finitimus,-a,-um; fidelis,-e; aptus,-a,-um. Ex: vir utilis patriae = barbat folsitor patriei; Semper patriae fideles erimus = Totdeauna vom fi credinciosi patriei.



FUNCTIILE ACUZATIVULUI


În limba latina Ac poate avea functii de Cd cerut de anumite verbe si C circumstantial cerut de anumite verbe.
Ac cu functia de Cd în limba latina nu apare cu prepozitie. Tipuri de Cd:
1.Cd cerut de verbe tranzitive ? indica persoana sau lucrul asupra caruia se îndreapta actiunea exprimata printr-un verb tranzitiv. Ex: legimus libros = noi citim carti.
2.Cd cerut de verbe intranzitive în limba româna, dar tranzitive în limba latina: timeo,-ere; metuo,-ere; vereor,vereri,veritus sum = a se teme; caveo,-ere; fugio,-ere; effgio,-ere; deficio,-ere; vito,-are; evito,-are. Ex: Cave canem! =fereste-te de câine!; Timeo Danaos et dona ferentes = Ma tem de greci si de darurile aduse.
3.Cd dublu(Ac dublu) ? unele verbe admit 2 Cd unul al persoanei si celalat al obiectului: doceo,-ere; posco,-ere; oro,-are; rogo,-are. Ex: Doceo pueros gramaticam =Eu îi învat pe copii gramatica
4. anumite vb intranzitive în limba latina admit un Cd numai daca acesta este exprimat printr-un subst format din aceeasi radacina cu verbul sau având un sens înrudit cu verbul. Ex: somnium, somniare; vitam, vivere; pugnam,pugnare. Acest tip de Ac poarta numele de Ac intern sau etimologic si are valoare stilistica.
5. Cd cerut de verbe impersonale care exprima un sentiment ? persoana care are sentimentul sta în cazul Ac, iar cauza care produce sentimentul sta în cazul G. Verbe impersonale care suporta sentimente: miscret = mi-e mila; piget = ma supara; pudet =mi-e rusine; paenitet = regret; taedet =mi-e sila. Ex: Piget me stultitiae meae. Îmi pare rau de prostia mea.
Pudeat te deorum atque hominum. Sa te rusinezi de zei si de oameni.
6.Cd cerut de urmatoarele verbe impersonale: decet = se cuvine; dedecet = nu se cuvine; iuvat = îmi place; delectat = desfata; fallit =însala. Ex: Non omnia me decent. Nu toate mi se cuvin.
7.Cd cerut de verbe de miscare intranzitive compuse cu urmatoarele prefixe: ad, ante, cum, circum, in, ob, per, sub, super, trans, prae(în general este vorba de compusi ai verbului neregulat eo, ire, ivi, itum = a merge. Ex: omnia obire = a înfrunta totul; flumen transise = a traversa fluviul; aciem circumire = a inspecta linia de bataie; tectum subire=a intra pe acoperis.