Grigore Antipa,
cercetator al faunei apelor
 
Ca si Nicolae Leon (fratele lui vitreg, dupa mama), Grigore Antipa (1867-1944) – unul din cei mai mari biologi romani – a fost elevul marelui naturalist Ernst Haeckel, a carui influenta s-a dovedit hotaratoare pentru drumul pe care l-a urmat.
-La Iasi, a avut colegi de liceu pe Racovita si Voinov si a invatat cu profesori straluciti, printre care Cobalcescu, Petru Poni si A.D. Xenopol.
-Si-a facut apoi studiile la Jena – adevarata "fortareata a darvinismului" – ascultand prelegerile lui Haeckel si lucrand in laboratorul acestuia.
-Dupa sase ani de studii la Jena, Antipa isi trece doctoratrul cu mentiunea "Summa cum laude".
-Lucrarea de doctorat a biologului roman aduce o interesanta contributie sistematica, anatomica si histologica la cunoasterea lucernaridelor (meduze fixate), cuprinzand si o serie de descoperiri, printre care aceea a speciei Lucernaria Walteri Ant.
-Domeniul stiintific in care Antipa a obtinut rezultatele cele mai importante a fost hidrobiologia, in aceasta privinta el fiind pe drept cuvant apreciat ca "un precursor si un deschizator de drumuri nu numai pentru stiinta romaneasca, ci chiar pentru stiinta universala".
-Studiind fauna pestilor din Delta Dunarii si Marea Neagra, el a lasat in urma lui una din cele mai complete opere in aceasta directie, concretizata in lucrari de baza ca: Fauna ihtiologica a Romaniei (1909), Pescaria si pescuitul in Romania (1916), Dunarea si problemele ei stiintifice, economice si politice (1921), Regiunea inundabila a Dunarii inferioare (1927), Marea Neagra vol. I (1941).
-Munca stiintifica a lui Grigore Antipa a fost constant orientata spre practica, asa cum reiese limpede din cele 111 lucrari stiintifice pe care le-a publicat.
-Prin straduintele lui Grigore Antipa, a fost creata la Tulcea o statiune de hidrobiologie, iar la Constanta un institut de biooceanografie.
-O deosebita insemnatate prezinta studiile originale intreprinse de Antipa in domeniul manifestarilor interindividuale ale animalelor, al populatiilor, (in sens de grupari de animale sau plante apartinand aceleiasi specii). Pornind de la principiile fundamentale ale biologiei moderne, el arata ca "nevoile conservarii si dezvoltarii vietii impingand populatia la activitate, au tranformat-o intr-o asociatie, intr-o fiinta colectiva, care duce o viata colectiva deasupra vietii individuale… In acest fel au aparut asociatiile de organisme, biocenozele, care nu sunt numai forma de organizare, ci si mecanisme de reglare a productiei organismelor".