ITALIA




Situata în partea meridionala a Europei, Italia este o tara
continentala, peninsulara si insulara, ale carei "radacini" sunt
înfite parca în arcul Alpilor din centrul continentului si se
prelungeste pâna în apropierea Africii (tarmurile Siciliei se afla la
numai 150 km de acest continent), astfel ca Neapole (Napoli) este mai
aproape de Tunis decât de Milano.

Între aceste limite naturale, respectiv între Alpi si mare (Insula
Lampedusa), este o distanta, pe axa nord-sud, de aproape 1290 km.
Acolo se afla regiunea geografica italiana, a carei suprafata (324.000
kmp), respectiv Italia, inclusiv Citta del Vaticano, Republica di San
Marino, Principatul Monaco, Elvetia italiana, Venezia Giulia si Istria
(fosta Zona 13), ca si insulele Nizzardo, Corsica, arhipelagul Malta.
O serie de teritorii aflate în lungul frontierei alpine au fost cedate
Frantei (Picola San Bernardo, stânca Moncenisino, Valle Stretta, Monte
Thabor, Monte Chaberton, Valle del Rio Seco, Valle Superiore Roia,
pasurile Di Tenda Si Briga), dar altele, teritorii transalpine,
apartin din punct de vedre orohidrografic Italiei: Sondorio, Alto
Adige, Pasul Tarvisio. Fac parte din teritoriul Republicii Italiene si
Insulele Pelagie, situate pe continentul african.

De altfel, tocmai datorita acestei pozitii geografice, Italia este
puternic influentata, în nord, de lumea alpina, iar în sud de prezenta
Marii Mediterane, ale carei ape îi scalda tarmurile pe mai bine de
7450 km.

1.Toate drumurile duc la Roma

Peninsula Italica, asemuita datorita formei sale cu o "cizma",
patrunde adânc în mijlocul apelor Mediterane, ape ce au favorizat,
înca din antichitate, strânse legaturi cu civilizatiile riverane.
Peninsula propriu-zisa este strabatuta, de la un capat la altul, de
lantul muntilor Appennini, adevarata axa orografica, lunga de peste
700 km si lata de cel mult 150 km, ce culmineaza în sectorul central
cu masivul Gran Sasso d'Italia (2.914m). de o parte si de alta a
culmii, dealurile formeaza un relief valurit care este traversat de
doua autostrazi, ce leaga orasele, porturile si statiunile balneare de
pe cele doua tarmuri: tirenian, în vest (Genova, Pisa, Livorno, Roma,
Napoli) si cel adriatic, în est (Ravenna, Ancona, Pescara, Foggia,
Bari, Brindisi) scotând din izolarea ancestrala sudul peninsulei,
numit "mezzogiorno".

Climatul blând de pe aceste tarmuri devine din ce în ce mai calduros
si mai secetos spre sud si mai aspru catre interior, unde capata
caractere montane. În aceste conditii s-a dezvoltat, înca din cele mai
vechi timpuri, civilizatia etrusca (cetatile etrusce existau pe
colinele de la poalele muntilor înca de pe vremea când mlastinile
dainuiau printre cele sapte coline pe care s-a ridicat apoi Roma).

Aglomeratia romana ocupa o pozitie de tranzitie între nordul
continentului si mezzogiorno, cu cladiri ce subliniaza rolul sau de
capitala politica, religioasa si turistica a Italiei. Acolo, pe malul
drept al Tibrului, se afla Citta del Vatican (Statul Vatican, cu o
suprafata de 0,44 kmp si aproape 800 locuitori), centru mondial al
catolicismului, cunoscut sub numele de Sfântu Scaun-sediul
papalitatii, al Colegiului Cardinalilor si al consiliului Pontifical.

Mai spre sud, la poalele Vezuviului, ce se oglindeste în apele
golfului omonim, înconjurându-l în trepte, se afla orasul Napoli si o
serie de mici statiuni balneare: Pozzuoli, Pompei, Ercolano, precum si
cele doua perle ale turismului italian: insulele Capri si Ischia.

Cele doua insule mari ce închid bazinul Marii Tireniene: Sicilia
(25.707 kmp) si Sardinia (24.090 kmp), ca si insulitele raspândite în
jurul lor (Stromboli, Volcano, Salina, Egadi, s.a.) apartin în
totalitate tipului de peisaj mediteranean: munti vulcanici dezgoliti
de vegetatie, coline acoperite de întinse podgorii, de paduri si
plantatii de maslini, sau de tufisuri alcatuite din plante adaptate la
conditiile de ariditate, plaje încinse de razele dogoritoare ale
Soarelui.

2.Italia continentala

Nordul Italiei este foarte diferit de restul tarii, caci peisajele
muntilor înalti, ale dealurilor piemontane si ale câmpiei manoase sunt
asemanatoare Europei continentale de dincolo de Alpi. De altfel,
lantul arcuit al Muntilor Alpi nu mai este de multa vreme o bariera
între Italia si continent. Pe lânga vestitele trecatori traversate,
înca din antichitate, de drumuri transalpine, azi nu mai putin de opt
tuneluri (Karawanken, Tauern, St. Guthard, Simplon, Grand St. Bernard,
Mont Blanc, Frejus, Tenda) asigura legaturi mixte, prin mari axe
feroviare si rutiere, între Italia si restul continentului. Tot în
partea nordica a Italiei se afla bogata Câmpie a Padului, de o parte
si de alta a celui mai lung fluviu italian (652 km). în axul acestei
câmpii, orientat sud-vest, se afla o serie de orase cu vechi traditii
culturale (Piacenza, Cremona, Mantova, Ferra, Rovigo, Padova). Câmpia
se termina la tarmul Marii Adriatice printr-o delta mlastinoasa, ce
separa doua întinse lagune: cea nordica, laguna Venetta (pe nisipurile
careia se afla Venetia) si cea sudica Laguna Comacchio (strajuita la
sud de Ravenna). Azi, câmpia este ferita de inundatii, prin digurile
construite de o parte si de alta a Padului, iar delta este greu de a
fi recunoscuta: doar câteva grinduri, pe coama carora se pastreaza
pâlcuri din padurea originara, declarate rezervatii naturale în cadrul
marelui Parc National Delta del Po. Împrejurul câmpiei, se desfasoara
un brâu de dealuri piemontale dispuse ca un lung amfiteatru deschis
spre Adriatica. Pe majoritatea colinelor s-au ridicat asezari
fortificate, ce se pastreaza pâna în zilele noastre. Dintre ele, unele
s-au dezvoltat ulterior ca cetati medievale: Ravenna, Bologna, Parma,
Brescia, Verona, Treviso etc.

Daca Torino si Genova au caracterele unor mari capitale regionale,
Milano joaca rolul unei metropole industriale si financiare europene,
iar porturile Genova, Trieste si Venetia (Mestre) aprovizioneaza cu
materii prime nu numai mordul Italiei, ci si regiuni central europene.

3.Caput Mundi

Cu aproape 58 milioane de locuitori, Italia este una dintre cele mai
populate tari europene. În acelasi timp, datorita atractiilor
turistice (peisaje alpestre, statiuni pentru sporturi de iarna, plaje
si insule celebre, o moderna retea de autostrazi si cochete hoteluri),
dar mai ales pentru inestimabilele valori artistice si intelectuale,
ea este vizitata anual de peste 65 milioane de turisti, din care mai
mult de jumatate vin de peste hotare.

După legendă, Roma a fost fondată către anul 753 î. Hr. Orasul regilor
etrusci si latini, devenit pentru un timp o republica consulara, a
ajuns capitala magnifica si înfloritoare a vastului Imperiu Roman,
adunând vestigii ale artei si culturii din întreaga lume antica, ale
carei ecouri le auzi si astazi între zidurile Collosseului. Devenind
apoi capitala spiritualitatii crestine, s-a îmbogatit cu numeroase
lacase de cult, începând cu Basilica sfintilor Nereo si Achilleo si
catacombele Domitilla, continuând cu imensul ansamblu al Basilicei San
Pietro ridicat pe amplasamentul Circului lui Gaius si Neron si apoi cu
Basilica Sfintei Sabina. Alaturi de acestea, au fost înaltate ulterior
splendori baroce si nobila arhitectura renascentista.

În sec. al XV-lea, în partea nordica si centrala a Italiei, a avut loc
o miscare de revigorare a artei, de iesire a ei din canoanele Evului
Mediu timpuriu-Renasterea artelor. Orase ca Venetia, Padova, Milano,
Urbino sau Florenta au devenit "capitale" ale Renasterii, alaturi de o
puzderie de centre artistice si arhitecturale (Vincenza, Cremona,
Verona, Parma, Modena, Ferrara, Siena, Rimini si Bologna).

Florenta a fost fondat(a) în anul 59 î. Hr., pe malurile Arnoului, din
porunca lui Iulius Cesar. Numit apoi Florentia Tuscorum, orasul
închinat zeitei Flora, divinitate a primaverii si fecunditatii, a fost
apoi fortificat la sfâsitul sec. al XIII-lea, închizând în interior
Palazzo della Signoria (azi Palazzo Vechio). Populat de negustori,
camatari si bancheri influenti, precum familia Medici, Florenta a
devenit un mercenat pentru pictori, sculptori si arhitacti.
Adsmirabilele opere de arta datorate artistilor Michelangelo, Rafael,
Botticelli si multi altii, au coborât frumusetea celesta pe pamântul
Toscanei. Acestor bogatii li se adauga cele din vecinatatea marii, de
la Venetia. Dupa repetate navaliri ale barbarilor, ce au obligat
populatia din Brenta sa se refugieze pe insulitele lagunei Venetta, la
mijlocul sec. al XV-lea au fost ridicate, pe piloni si platforme de
lemn, primele constructii, cu sprijinul cetatii vecine, Ravenna. Sub
influenta celor ce s-au refugiat acolo dupa caderea Bizantului,
Venetia a devenit locul de întâlnire al culturii Orientului cu cea a
Occidentului, al artei bizantine cu cea gotica. Azi, trecând pe Canale
Grande, prin Palatul Dogilor sau Basilica Santa Maria della Salute, nu
poti sa nu încerci emotia de a privi picturile celebre datorate unei
pleiade ce a început cu Carpaccio si s-a încheiat cu Canaletto.

De aceea, Roma (Caput Mundi), Florenta (Noua Atena) si Venetia (Sotia
marii) sunt considerate valori ce apartin lumii întregi, nu numai
Italiei.

Capitolul II- Vedi Napoli e poi muori!

1.Campania

Situata în partea de nord a arealului geografic si etnologic
Mezzogiorno, provincia Campania se întinde pe 13.595 kmp si are o
populatie de peste 5 milioane de locuitori (1991), din care aproape un
sfert formeaza aglomeratia urbana Neapole. Catre vest, Campania
prezinta unul dintre cele mai pitoresti sectoare ale litoralului
tirenian: trei largi arcuri, delimitate de promontorii care marginesc
tot atâtea golfuri: Gaeta (între capurile Circeo si Miseno), Napoli
(între capul Miseno si Peninsula Campanella) si Salerno (între
peninsulele Campanella si Licosa). Este suficient sa amintim ca în
prelungirea a doua promontorii centrale se afla cele mai renumite
insule italiene, Ischia (Capul Miseno) si Capri (Peninsula
Campanella), ca sa întelegem importanta celor patru puncte cardinale
ale mirajului Campaniei: Neapole, Vezuviu, Capri si Ischia. Acestea,
alaturi de Torre di Greco, Torre Annunziata, Castelammare di Stabia,
Pompei, Sarno, Nocera, Amalfi si Solerno, fac parte din "colierul" de
perle ale turismului vezuvian.

2.De la Paleopolis la Neapole

Clasicii latini au denumit arealul colinar în care a aparut si s-a
dezvoltat orasul Neapole "Campania Felix", datorita extraordinarei
fertilitati a solurilor sale vulcanice si a climei mediteraneene de o
inegalabila blândete. Poate tocmai de aceea, înca din negura istoriei,
în spatiul napolitan au existat premisele dezvoltarii unor temeinice
asezari ce s-au succedat în timp: Parthenope, colonie a grecilor din
insula Rhodos, Paleopolis, sau "orasul vechi", datând din sec. al
IX-lea î, Hr., colonie a locuitorilor din Cuma vecina, iar pe locul pe
care se afla azi Castel dell'Ovo, asezarea ce avea sa dea numele
actual: Neapolis, sau "orasul nou" (sec. al V-lea î. Hr.), colonie a
grecilor din Insula Eubeea. În perioada marii expansiuni a Siracuzei,
Neapole se dezvolta ca un important centru regional, motiv pentru care
devine un aliat de nadejde al Romei în razboaiele purtate cu Cartagina
pentru suprematia în bazinul mediteranean. Dupa ce a devenit
municipium (90 î. Hr.), orasul cunoaste mai multe epoci de
înflorire-când, pe matricea greceasca a edificiilor sale sau alaturi
de ele se înalta palatele somptuoase ale patricienilor-sau de
decadere-când persecutiile facute crestinilor s-au rasfrânt asupra
tuturor locuitorilor. O data cu dezintegrarea Imperiului Roman,
Neapole a devenit un ducat autonom ce a stârnit bizantinilor,
musulmanilor si normanzilor dorinta de a-l cuceri. Dupa o scurta
perioada, când si-a pastrat autonomia, Regatul Neapolelui a trecut,
alternativ, sub suzeranitatea Spaniei (casa de Aragon) sau a Frantei
(casa Angevinilor), iar apoi a Austriei (casa de Burbon). Insurectia
din 1848 si victoria lui Garibaldi împotriva Piemontului (1860), a
alaturat orasul Italiei unite.

3.În vizita la familia...De Anjou

Autostrada dintre Bari si Neapole te poarta rapid peste curmaturile
Apeninilor Lucani, pe vaile largi, dar întortocheate, din Basilicata,
apoi pe sub colinele izolate ce poarta orase-cetate din Campania.
Primul loc pe care trebuie sa-l vizitezi este Castelul de Anjou.
Aceste castel a fost înaltat pentru a veghea portul, inima comerciala,
în a doua jumatate a sec. al XIII-lea. Pe lânga fortificatiile deja
existente, adaugarea zidurilor sale groase, austere, dar capabile sa
apere orasul de orice atac cu artilerie navala, i-au motivat si numele
de Castelul Nou. Intrarea în castel se face pe o punte aruncata peste
vechiul sant cu apa ce înconjura patrulaterul auster. Abia dupa ce
treci pe sub "Arcul de Triumf", remarci detaliile sculpturale ce
orneaza aceasta intrare si respiri atmosfera salilor prin care -sau
perindat personaje ilustre: Papa Celestin al V-lea, Giotto, Petrarca,
Boccacio, Caracciolo, Ettore Fierramosca sau Carol al V-lea.

Lasând în urma portul si Castelul de Anjou, te poti îndrepta catre
fatada neoclasica a Galeriei Umberto I, din inima orasului. In
vecinatate, Biserica San Fernando si Teatrul San Carlo formeaza un
cadru magnific Pietei Trieste e Trento. Periplul prin Campania poate
continua cu Piazza del Piebiscito, dominata de cupola larg boltita a
Basilicii San Francesco di Paola, apoi In apropiere de Piazza Carita,
unde se afla unul dintre cele mai reprezentative monumente ale
barocului târziu: Guglia dell'Immacolata. Un alt punct de rezistenta
al circuitului turistic napolitan este Castelul dell'Ovo, ridicat pe o
insulita legata de tarm printr-o lunga pasarela de piatra. De acolo ai
o splendida perspectiva catre Vezuviu, care ti se arata în toata
maretia lui.


Neapole

4.Pompei

Orasul a fost ridicat în sec. al VIII-lea î. Hr. De o populatie
italica, osci, pe un platou vulcanic la sud de Vezuviu, într-un spatiu
alimentat de apa a numeroase izvoare, de o parte si de alta a Vaii
Sarno. Primele constructii au fost atribuite initial grecilor, dar
recentele descoperiri arheologice au stabilit ca în sec. al VI-lea î.
Hr. Orasul a fost cucerit de etrusci, apoi, în sec. al V-lea, de catre
samniti si cumani, iar în sec. al IV-lea î. Hr. A intrat sub
suzernitate romana. Influenta greaca în arhitectura s-a pastrat si în
perioada de glorie romana, din sec. al II-lea î. Hr., când somptuasele
palate (de exemplu, Casa Faunului, decorata cu statuia "Dansul
Faunului" si cu mozaicul reprezentând batalia de la Issus dintre
Alexandru cel Mare si darius) s-au înmultit, iar personalitati celebre
ale epocii (Silla, Cicero s. a.) s-au stabilit aici. Teribila eruptie
din 79 d. Hr. a acoperit orasul cu un strat gros (7-8 m) de lava,
lahar si cenusa, astfel ca urmele lui au disparut timp de 15 secole.
Cu ocazia unor lucrari de canalizare a râului Sarno, arhitectul
Domenico Fontana a scos la lumina mai multe dale de piatra cu
inscriptii romane, atestare certa a enigmaticului Pompei. Abia în
1748, sub patronajul regelui Carol de Bourbon, au demarat primele
lucrari de decopertare. Ele s-au extins mai bine de un secol si au
scos la iveala nu numai cladiri, dar si statui, fresce si mozaicuri cu
scene mitice, si chiar amprente umane ale victimelor eruptiei,
portaluri si obiecte de cult, ce au fost initial gazduite în
Antiquariumul inaugurat în 1861. coplesitorul numar de opere de arta
scoase la lumina zilei a depasit cu mult capacitatea de a fi gazduite
aici, astfel ca cele mai multe au fost transferate în Muzeul National
de Arheologie din Neapole.

Capitolul III-Puglia si Brasilicata

Peisajul si istoria celor doua provincii din Mezzogiorno se împletesc
într-un amalgam de caractere particulare ce au ca rezultat o lume
misterioasa, plina de originalitate. Ariditatea climatului, goliciunea
culmilor, vaile fertile, tarmurile însorite, dar si izolarea milenara
fata de restul peninsulei au mentinut acest spatiu în afara curentelor
sociale, istorice si turistice. Toate acestea au contribuit la
prezervarea unui patrimoniu istoric, cultural si natural greu de
regasit pe alte meleaguri.

1.O lume misterioasa

PUGLIA este o provincie destul de întinsa (19.347 kmp) si de populata
(peste 4 milioane de locuitori). Ea ocupa o fâsie de la Promontoriul
Gargano pâna la "tocul" cizmei peninsulare, în lungul careia apar
câteva culmi ale Appenninilor Daunei, apoi promontoriul calcaros Mt.
Gargano, Platforma carbonatica jurasica si cretacica Murge-Apula,
precum si arealele joase pliocen-pleistocene Lecce si Fosa Bradanica.
Catre nord-est, est si sud, aceasta fâsie este marginita de tarmul
adriatic, lung de 829 km. depresiunea tectonica situata în ambele
provincii (Fosa Bradanica, drenata de râul Bradano)leaga nu numai
Appennini din vest de Alta Murgia la est, ci si Puglia de Brasilicata.

BRASILICATA, cea mai mica provincie din sudul peninsulei, are o
suprafata de 9.992 kmp si este, în cea mai mare parte, muntoasa, caci
aici se desfac catre sud-est culmile Appenninilor Lucani, printre care
serpuiesc vaile Bradano, Badento, Cavone, Agri si Sinni. Doua masive
se impun prin altitudine: Monte del Papa (2.005 m) si Monte Pollino
(2.271 m), dar cel mai spectaculos este pe departe vulcanul Monte
Vulture (1.327 m), cu caldera împadurita Monticchio, în care se gasesc
doua lacuri pitoresti: Grande si Piccolo. Brasilicata este cea mai
putin populata provincie din Italia, având cu putin peste 600.000
locuitori.

2.O succesiune de civilizatii suprapuse

Traseul Bari- Altamura- Matera- Lagopesole- Mt. Gargano- Manfredonia-
Bari, lung de 625 km, îti permite nu numai sa cunosti peisajul auster,
dar impozant din Mezzogiorno, dar si succesiunea civilizatiilor ce
si-au lasat amprenta. Cunosti si minunatele orase, cu fortificatiile
lor aparute în diferite perioade de dominare straina în regiune, ci si
marturiile arheologice din jur, care atesta originile preistorice ale
civilizatiei lucaniene, albeata monumentelor artistice de la marginea
întinderii peste Adriatica a Greciei antice, precum si datinile si
obiceiurile mostenite, de o importanta remarcabila pentru destinele
acestei populatii.

3.Amprentele din calcar

Dupa un drum serpuitor printre colinele albicioase Alta Murgia,
îmbracate la poale cu plantatii de vita-de-vie si maslini, ajungi în
Altamura. La Muzeul Arheologic de Stat gasesti sali în care sunt
expuse fragmente ceramice si vase restaurate, obiecte din metal
provenind din Alta Murgia. Piesa de rezistenta o constituie sectiunea
"Omul de Altamura", respectiv scheletul uman complet gasit în Grota di
Lamaluanga, datat pleistocenul mediu (posibil tip Neanderthal).
Scheletul a fost bine conservat de concretiunile calcaroase ce s-au
depus peste el. La numai 6 km de Altamura, la Pontirelli, patrunzi
într-un sanctuar al dinozaurilor. Este vorba despre o cariera de
calcare, unde, în timpul lucrarilor de extractie, a fost descoperita,
în primavara anului 1999, o suprafata structurala, datând din
cretacic, cu numeroase microcavitati. Paleontologii care le-au
cercetat au ajuns la concluzia ca ele reprezinta impresiuni ale
labelor unor dinozauri erbivori, ce traversau sedimentele unui facies
calcaros umed. Cu timpul ele s-au uscat, iar sedimentele ce s-au
transformat în roci au fost fosilizate, conservând pâna azi aceste
amprente. Au fost descoperite trei piste cu peste 3000 de amprente,
dar specialistii de la Universitatea "La Sapienza", din Roma, au emis
ipoteza ca acest areal este mai vast, cuprinzând câteva sute de piste
cu peste 30.000 de amprente, considerându-l cel mai bogat areal cu
amprente dinozauriene din lume.


Bibliografie

Terra Magazin-nr.9/septembrie 2001; pg.12

Terra Magazin-nr.10/octombrie 2001; pg.18

Terra Magazin-nr.11/noiembrie 2001; pg.12