MONASTIREA ARGESULUI

MANOLE INTRE DATORIE SI IUBIRE


Monastirea Argesului este o balada populara care a fost compusa si a circulat pe cale orala.
Descoperita de poetul Vasile Alecsandri, balada a fost tiparita pentru intaia oara in celebra culegere de folclor pe care i-o datoram : Poezii populare-Balade (cantece batranesti), adunate si indreptate de Vasile Alecsandri, Iasi, Tipografia Buciumul roman, partea I, 1852, partea II, 1853.
Aceasta balada, considerata una dintre cele mai de pret opere literare romane, transpune o adevarata filozofie a creatiei, a vitii si a morti.Aceasta filozofie este reluta si in operele culte de mai tarziu : drama lui Lucian Blaga Mesterul Manole, Paracliserul de Marin Sorescu, Bietul Ioanide a lui George Calinescu, Moartea unui artist de Horea Lavinescu, de Elena Farago Manole si Ana.
Balada Monastirea Argesului este construita in jurul unui personaj central, a unui erou literar, care isi dezvaluie trairile, suferintele si dragoste prin intermediul versurilor si a actiuni bladei.
Legendarul Negru Voda insotit de 10 mesteri zidari cauta un loc anume unde sa ridice ”o manastirenalta/ cum n-a maifost alta “. Odata gasit locul munca mesterilor, desi este nemaipomenita, este nefolositoare, zidurile ridicate ziua surpandu-se noaptea.
Mesterul Manole, chinuit de nereusita sa are un vis in care este sfatuit de o voce necunoscuta sa zideasca o sora sau pe sotia unuia dintr cei zece mesteri pentru a reusi.
Cu toate ca toti depun juramant de tacere, Manole este singurul care il respecta, sotia sa Ana fiind singura care soseste cu mancare si vin a doua zi.
Din acest moment sufletul mesterului este sfasiat intre datorie si iubir, intre juramant si puritate. Hotarat sa respecte promisiunea facuta lui voda Manole incepe sa-si zideasca sotia.
Spunandu-I ca de fapt glumeste Manole isi convinge sotia sa se urce pe schele sa sa stea pe zid dar numai dupa ce incearca sa ii aduca o alinare cat de mica sufletului sau dandu-I un sarut de adio : “mandra-si saruta”.
Durerea din sufletul mesterului este ascendenta odata cu zidirea sotiei de la glezne pana mai sus :”pan’ la gleznisoare/ pan’ la pulpisoare /pan’ la costisoar / pan’ la tatisoare / pan’ la buzisoare/ pan’ la ochisori”.
Sotia mesterului plangea sfasaind sufletu mesterului. Pentru a cladi manastire lui Negru-Voda, mesterul Manole a fost obligat sa faca un sacrificiu enorm, ucigandu-si sotia si copilul nenascut.
Aceasta balada are un final tragic, Manole alegand datoria dar dupa ce isi tine promisiunea fata de voda el nu mai are nici un rost sa ramana in viata fiind mort sufleteste, deci moartea fizica pricinuita de caderea de pe manastire ii aduce izbanda si fericirea vesnica.
































Neumann Anca
IX SN2