Poluarea
Ca rezultat al proceselor din industrie, agricultura si tehnologie, se creaza cantitati tot mai mari de noi deseuri. Gazele, lichidele, deseurile solide, deseurile menajere si apele riziduale polueaza mediul si în unele locuri nivelele de poluare sunt periculos de ridicate. Într-un mediu ecologic echilibrat, deseurile pitrezesc producând materiale noi, utile: frunzele cazute creeaza un îngrasamânt natural care îmbogateste solul; excrementele animalelor sunt descompuse de insecte si organisme mai mici, eliminînd din nou în aier si în sol elemente importante. Un asemenea mediu, în care multe forme de viata, ar fi trebuit sa fie un model pentru viata moderna. Daca vrem sa traim într-o lume sanatoasa, trebuie sa minializam efectele reziduurilor produse de societate.
Daca reyiduurilor ili se permite sa domine mediul, echilibrul natural este pierdutsi acest dezechilibru poate avea efecte dezastruoase – asupra anemalelor, vegetatiei si chiar a vremii. Poluarea are diferite cauze si efecte – pe uscat, în râuri si mari, si în atmosfera. Chiar si zgomotul este un tip de poluare care ar trebui limitat. Studiul si împiedicarea poluarii a devenit o ramura importanta a stiintie.
Poluarea uscatului
Poluarea uscatului este forma de poluare dificil de masurat si de controlat. Iar solul este mai dificil de curatat decât aierul sau apa. Uscatul este utilizat pentru depozitarea deseurilor menejeresau comerciale, iar noroiul de la statia de epurare a apelor reziduale este în general depozitat pe uscat sub forma unei suspenzii în apa sau în stare uscata ori semiuscata. Noroiul contine cantitati importante de substante nutritive, precum azotul si fosforul, dar el poate sa contina cantitati nedorite de metale toxice.
Rezidurile menajere si industriale uyuale sunt descompuse în contact cu solul. Dar multe materiale reziduale daunatoare nu dispar asa de simplu. De aceia, multe tari nonitorizeaza acum substante periculoase pe uscat si verifica nivelul acestor substante în tesuturile vegetale, în organismul animalelor, în alimente si în organismul uman. Lourile de depzitare a deseurilor trebuie administrate pentru ca pamîntul sa nu adaposteasca boli. Multe locuri în care au fost depozitate deseuri timp de zece ani, au fost recuperate si chiar au oferit teren de parcuri si case. Însa o asemenea dezvoltare nu este de dorit în unele locuri: daca sau depozitat retiduuri toxice si ele nu sunt etansatesi îngropate adecvant, la un moment dat ele pot aparea emanantii de gaze noxice.
Poluarea râurilor
Substantele care polueaza solul sunt adesea spalate în pâraie si râuri, provocînd poluarea apelor. Îngrasamintele utilizate in îbunatatirea productiei agricole contribuite si ele la aceasta problema, încurajând cresterea execiva a plantelor în râuri, iar pesticidele, dintre care multe nu se descompun, sunt daunatoare pantru insecte si alte organizme utile.
În acelasi timp, râurile si pâraile ofera un traseu convenabil pentru reziduurile industriale lichide. Desi evacuarea deserturilor de cstre fabrici estestrict controlata, este de ajuns un mic accident pentru ca deseurile toxice sa distruga un râu. Când oamenii erau nomazi si mult mai putini ca numar, poluarea apei era neglijabila deoarece râurile in care ajungeau deseurile lor se curateuu de la sine. Pe masura ce comunitatile s-au marit, au manifestat dendinta de a se aseza în apropiereaunor resurse mari de apa curata care sa poata accepta povara doluarii fara un efect observabil.
Poluarea marilor cu petrol
Poluarea cu petrol a apelor poate aparea cînd se curata tancurile petroliere sau cînd au loc accidente pe platformele de forare. Dezastre mari pot fi cauzate de avarierea tancurilor unor petroliere uriase, sau la scufundarea lor. Petele de titei duc la pierderi de vieti printre pasari si alte vietati marine.
În 1989 petrolierul ExxonValdez a lovit un recif, din apropierea Alaskai. Au fost deversati în mare aproximativ 240000 de barili de titei, în cîteva saptamini, pata de petrol a cuprins 1600 km de tarm, inclusiv plajele a trei parcuri nationale si cinci rezervatii naturale. Corporatia Exxon a încercat o operatie masiva de curatare, însa poluarea mediului era deja un fapt împlinit. Asemenea dezastre ne fac sa uitam însa ca poluarea marilor cu petrol se produce în principal prin deversarea acestuia in rîuri, sau direct în mare de pe tarm.

Poluarea aierului
Poluarea aierului este adesea viziliba sub forma de fumatului din hornuri si a gazelor de la tevile de esapament ale masinilor. Fumatul este un amestec de gaze si chimicale si poate deveni un toxic sub actiunea soarelui puternic, datorita unei reactii chimice provocata de lumina. Smogul care rezulta are un miros neplacut si provoaca lacrimare. Mai demult ele învaluia Londra în timpul iernii, când în fiecare casa ardeau focuri de carbune. În anii 1950 guvernul a emis legi pentru a împiedica ca îm anumite regiuni oamenii sa arda altceva decît combustibili fara fum. Cresterea numarului de astm si de bali bronhiale este o dovada a efectele daunatoare a poluarii aerului. În lupta pentru aer curat, multe autoritati au instalat monitoare pentru verificarea calitatii aerului. Monitoarile masoara particulile suspendate (precum oxizii de ozot si de plumb) si gazele, inclusivdiaxidil de sulf (principal agent de poluare) si monaxidul de carbon (prevenit în principal din gazele de esapament).
Pe lîng efectele directe ale inspirarii aerului poluat, aerul poluat are si un efect devastator asupra mediului. Substantele chimice emanate în atmosfera sunt transpostate de apa din curentii de aer, iar daca acestea se ridica desupra muntilor, vaporii de apa se condenseaza si cad sub forma de ploaie. Daca exista substante chimice în curentii de aer, ele vor cadea odata cu ploaia, de substante nutritive, precum azotul si fosforul dar el poate sa contina cantitati nedorite de metalele toxice.