Secularizare si sfintenie

Se vorbeste astazi de o societate secularizata. Secularizarea este trecerea în proprietatea statului a bunurilor Bisericii însa azi sensul este mai larg referindu-se la faptul ca societatea nu tine cont de aspectul spiritual, de fapt de Dumnezeu.
Originea acestei societati este de la renastere si perioada iluminista când s-a intro-dus dictonul „omul este masura tuturor lucrurilor” si s-a promovat o dezvoltare exclusiv materiala a societatii. Aceasta a dus la trei mutatii principale:
-Prima este ca s-a transferat centrul de gravitatie al lumii de la Dumnezeu la om. Conceptia antropocentrista sustine ca omul trebuie sa se realizeze prin el însusi fara Dumnezeu, adica îl face pe om sa simta vointa divina ca un atentat la propria libertate. Omul se simte liber doar în masura în care elimina sacrul din jurul lui. Adevarata libertate în Hristos e înlocuita cu libertinajul :”fac ce vreau si fac ce-mi place” ,omul ajungând rob poftelor si propriilor placeri si nicidecum liber, ba este si rupt de izvorul vietii vesnice. Se ajunge la încalcarea legilor lasate de Dumnezeu, omul considerând ca este îndreptatit sa guverneze lumea dupa legile lui. Culmea este ca desi realitatea îi arata ca greseste –dezastrul în plan spiritual si social (decaderea morala, distrugerea familiilor deci a societatii, alienarea individuala si sinuciderile) dar si ecologic-- omul se încapatâneaza sa faca voia duhurilor rele în numele propriei „libertati”. De aici dreptul mamei de a-si arunca la gunoi potentialii copii, al homosexualilor de a se casatori si în general exacerbarea tendintelor demonice: senzualismul, ura, agresivitatea si violenta. De fapt aceleasi vechi pacate-- mândria, mânia, pofta – însa ambalate mai atractiv. Omul crescând în acest mediu pierde constiinta pacatului.
-În al doilea rând apare o separatie artificiala între domeniul public si cel privat care se manifesta prin tendinta de a elimina religia din viata sociala care este orientata insistent pe dezvoltarea economica. Din nou avem o veche pacaleala a vrajmasului, aceea de a trai pentru „a avea” si nu pentru „a fi”. Dumnezeu este „Cel ce este” iar noi dupa chipul Sau fiind creati, trebuie sa fim; ca nu luam nici casa nici masina cu noi în mormânt. Uite asa trece viata luptând sa ai un acoperis, apoi un TV co-lor, un calculator, mobila apoi o masina apoi lupti sa le schimbi cu altele mai performante samd. Bine spunea Mântuitorul ca ce-i foloseste omului sa câstige lumea daca îsi pierde sufletul.(Mc.8,36)
-În al treilea rând omul s-a separat de mediul înconjurator care nu mai este respectat ca si creatie a lui Dumnezeu ci considerat ca o resursa de exploatat dupa bunul plac. Rezultatul este criza ecologica prin care trecem azi, foarte grava deoarece a fost afectata întreaga planeta iar dezechilibrele provocate nu se pot compensa prin masuri locale. Chiar daca s-au scos spray-urile cu
freon, trei lansari de sateliti provoaca daune în stratul de ozon mai mari decât cele produse de toate spray-urile folosite timp de doi ani în lume. Sau jocul de-a Dumnezeu al geneticienilor - clonarea.
Asa cum spunea Nicolae Balca , filosof si teolog (1936) secularizarea „a provocat o fragmentare în trei directii:
- a lui eu, care devine solitar si autonom;
- a adevarului care ajunge sa fie masurat cu aparaturi tehnice,
- a lui Dumnezeu izolat deistic într-o transcendenta inaccesibila.”
De asemenea este pusa în pericol viata omului pe pamânt; nu putem sa ne facem valiza si sa ne mutam pe Luna sau Marte.
Ruptura este foarte grava: omul refuzând sa fie veriga de legatura între lumea spirituala si cea materiala nu îsi mai îndeplineste misiunea pentru care a fost creat (aceea de a sfinti lumea) si determina la un moment dat interventia în forta a lui Dumnezeu, pentru refacerea ordinii cosmice si distrugerea raului devenit dominant pe pamânt cât si a instrumentelor sale