Este una dintre cele mai complexe unitati geografice din Austria, în lungul ei existând peisaje cu o valoare stiintifica si o frumusete impresionante. Acest fapt a impus încadrarea celei mai mari parti a bazinului montan, în Parcul National Tauern.




Obârsia Salzachului este fromata din mai multe pâraie, ce-si au izvoarele în vestul Austriei, în masivul Salzachgeier (2469 m). Pe aproape 120 km, râul are un curs longitudinal, de la est la vest, separând Alpii Kitzbuheler (în nord) de Hohe Tauern. Din dreptul localitatii Bischofhafen îsi schimba brusc directia de curgere spre nord, strabatând, mai întâi, Alpii Salzburgului – unde realizeaza un impresionant defileu în aval de orasul Mozard – si apoi, dupa înca 60 km, se varsa în Inn, un afluent al Dunarii.


Desi exista numeroase drumuri asfaltate, care patrund adânc în etajul crestelor alpine, grija pentru pastrarea mediului natural si pentru cunoasterea secretelor acestuia (dovada numeroasele puncte de informare si micile muzee naturale cu elemente geologice, floristice si faunistice), este de-a dreptul incredibila. Totul, de la formele de relief glaciar din pleistocen sau cursurile de apa repezi, cu cascade de sute de metri, la numeroasele locuri cu vegetatie alpina, bogata si variata, cu multe specii ocrotite – urs brun, linx, marmota – totul poate fi observat, studiat, înregistrat pe pelicula fotosensibila, în limitele stricte ale unui acces care sa nu perturbe relatiile normale dintre elementele mediului.

Ghetarul Pasterze
Traseul cel mai des folosit, atât pentru a patrunde în Parcul National Tauern, cât si pentru a observa cele mai complexe forme de relief glaciar din estul Alpilor, este de la Bruck pâna la Grossglockner. El patrunde pe valea glaciara Fuscher, strajuita de versanti cu panta mare, împaduriti în treimea inferioara. Sub nivelul vârfurilor si crestelor abrupte, situate la peste 3000 m (Hohe Dock – 3348 m, Fuschekopf – 3331 m), pe care avalansele sunt foarte active, se poate observa un nivel de ghetari actuali, suspendati deasupra unor praguri de peste 50 m. Pot fi urmarite atât aliniamentele de crevase, profilul format din masa de gheata si pragul alcatuit din roci cristaline, cât si blocurile de gheata prabusite si reacumulate haotic la baza pragurilor.
Drumul din Valea Fuscher la ghetarul Pasterze urca în serpentine ametitoare si foarte strânse de la 1100 m la peste 2400, dupa care depaseste culmea alpina de pe dreapta Vaii Fuscher printr-o sa de transfluenta, în care, la 2260 m, într-o cladire din piatra ce aminteste de un mic castel, se afla un muzeu si o statiune de cercetari (High Alpine Research Station). Ghetarul Pasterze are câteva sectoare distincte. Mai întâi, masa principala, concentrata sub vârful Johannisberg (3460 m), are grosimi foarte mari, datorita zonei largi de alimentare. Apoi, în sectorul frontal, limba de gheata devine tot mai îngusta si se fragmenteaza în blocuri. Pot fi observate mai multe elemente: tunele sublglaciare, cu diametre de pâna la un metru, generate de suvoaie de apa rezultate din topirea ghetii; unele microdepresiuni, rezultate ca urmare a prabusirii ghetii acolo unde tunelele subglaciare au avut dimensiuni foarte mari; blocuri de ghata izolate. Acestea pot fi urmarite cu multa usurinta din diferite puncte, dar si prin coborâre la limba ghetarului.
La toate aceste elemente oferite de relief se mai adauga bogatia în specii de plante si animale alpine (în zona Franz-Joseph se afla mai multe familii de marmote), varietatea peisajelor si multitudinea de roci.








Stenczel Norbert
clasa a XI-a C
“Terra Magazin” – nr. 11, noiembrie 2001.