“Omul rationeaza astazi in vis precum rationa omenirea in stare de veghe acum mai multe mii de ani. Visul ne duce inapoi catre stadiile indepartate ale civilizatiei, si ne ofera un mijloc pentru a le intelege mai bine”
Nitzsche


Incep acest eseu despre “vis” cu o notiune care poate parea mai departe de conceptual de vis decat multe altele, dar este primul cuvant in afara de Freud care imi vine in minte atunci cand ma gandesc la ce inseamna visul.
Omul utilizeaza cuvantul scris sau vorbit pentru a transmite mesaje celor din jur. Limbajul sau este plin de simboluri, dar el foloseste, semne sau imagini care nu sunt strict descriptive, precum abrevierile, succesiunile de initiale(ONU, UNICEF), nume de medicamente. Toate acestea nu au semnificatie prin ele insele, insa au capatat semnificatie prin folosirea lor generalizata. Acestea nu sunt simboluri ci semne care conduc numai la obiectele carora le sunt asociate.
Simbolul este un termen, nume sau imagine care, chiar si atunci cand ne sunt familiare in viata cotidiana, poseda totusi implicatiile care se adauga la semnificatia lor conventionala. Simbolul implica un oarecare necunoscut, ascuns pentru noi, un sens in plus fata de cel evident si imediat. Cuvintele, imaginile simbolice, au un aspect „inconstient” mai vast, care nu s-a definit niciodata cu precizie si nici nu a fost explicat pana la capat.
Deoarece o multime de lucruri se situeaza dincolo de limitele intelegerii umane utilizam constant termeni simbolici pentru a reprezenta concepte pe care nu putem nici sa le definim si nici sa le intelegem complet. Chiar perceptia realitatii este incompleta, omul nu percepe niciodata totul pentru ca simturile ii limiteaza perceptia sa asupra lumii inconjuratoare. Iar atunci cand simturile lui reactioneaza la fenomenele reale la senzatii vizuale sau auditive, sunt transpuse din domeniul realitatii in cel al mintii si astfel devin realitati psihice cu o natura incomplet cognoscibila.
Apoi la aceste aspecte inconstiente ale personalitatii noastre constiente trebuie sa adaugam evenimentele de care nu am luat cunostinta in chip constient. Noi le-am inregistrat, fara stirea noastra, si putem sa luam constiinta de ele prin reflectarea profunda, sau cand vor tasni mai tarziu din inconstient ca o gandire de mana a doua. Aceasta gandire se poate manifesta sub forma unui vis.
Aceasta este pe scurt un traseu posibil de a ajunge la conceptul cheie al acestei lucrari. Iar daca atunci cand spui vis de gandesti la Freud, aflam ca si el s-a gandit la simbolul visului.
In inegalabila sa lucrare dedicata viselor si interpretarii lor in psihanaliza, Traumdeutung, Freud aminteste si de faimoasele "chei de vise", aceste adevarate manuale de interpretare de uz comun. Apreciind faptul ca mentalitatea populara acorda viselor semnificatie, spre deosebire de savantii contemporani lui, care nu vedeau in ele decit manifestari nervoase aberante, Freud nu intirzie insa sa le puna intr-o lumina critica.
O "cheie a viselor" este, in fapt, o "metoda de descifrare", "intrucit trateaza visul ca pe o scriere secreta, caz in care fiecare semn este tradus printr-un semn corespondent, cu ajutorul unei chei sigure”
Iata cum am putea utiliza o asemenea "metoda de descifrare". Sa zicem ca am visat urmatoarele: Am mers la gara sa iau trenul si am descoperit brusc ca mi-am uitat bagajele . Deschid o "cheie a viselor" si aflu ca: "mersul cu trenul" inseamna "un necaz care te paste de unde nu te astepti". "Bagajele" sint "o veste buna" sau "imbogatire rapida, neas- teptata". "A uita" (bagajele) - "ceva de care nu stii dar vei afla la timpul potrivit"; "veste" ("de peste mari si tari"). Interpretarea visului nu este greu de elaborat daca construiesc o relatie logica intre toate aceste elemen- te: Imbogatire peste noapte in urma unei nenorociri (probabil un deces) a unei persoane (rude) indepartate; mostenire etc.simbolurile folosite in vis servesc de cele mai multe ori la a ascunde personae, parti ale corpului vizand sexualitatea. De axemolu organelle genitale utilizeaza o colectie de simboluri bizare si obiecte ciudate: arme ascutite, obiecte lungi si rigide, trunchi de arbori, bastoane, pentru organelle sexuale masculine, iar pentru cele feminine: dulapuri, cutii, masini, sobe, camere. Cunoasterea simbolurilor ne poate ajuta la traducerea a ceea ce ramane neclar in continutul manifest al visului.
Sigmund Freud este primul care a incercat sa exploreze empiric fundalul inconstient al constiintei. El a luat ca ipoteza faptul ca visele nu sunt produsul hazardului, ca ele se afla in relatie cu gandurile si cu problemele noastre constiente.
In epoca “prestiintica”, umanitatea nu-si pierdea timpul cu interpreatarea viselor. Cei care si le aminteau le considerau ca fiind manifestari binevoitoare sau ostile a unor forte supranaturale. Mai tarziu, stafeta a fost predata psihologilor si aproape toti savantii lumii contemporane, spunea Freud, sunt de accord in a atribui geneze visului activitatii psihice a omului “am aplicat imaginilor visului acelasi procedeu de investigare care fusese testat in analiza imaginilor psihotice. Sentimentele de angoasa si onsesiile sunt incompatibile cu o constiinta normala, exact ca si visele pentru o constiinta aflata in starea de veghe. Originea lor, ca si a viselor, se afla in adancurile inconstientului.”
Freud si Josef Breuer au constatat ca simptomele nevrotice, isteria, anumite tulburari psihice, comportamente anormale au in realitate un sens simbolic. Reactiile fizice ale acestor bolnavi nu sunt decat una din formele in care se manifesta problemele care le tulbura inconstientul. Aceste probleme se exprima si mai frecvent in vise.
Si de la aceasta concluzie Freud a ajuns la ipoteza ca daca incurajam visatorul sa-si comenteze imaginile viselor sale si sa-si exprime gandurile sugerate de ele, el va releva fundalul inconstient al tulburarilor de care se plange. In sustinerea acestei ideii o sa aduc pe scurt in discutie tribul Senoi. . Exista o cultura minuscula, localizata undeva in Malaiezia, de la care chiar si Jung a avut de invatat. Este vorba de tribul Senoi, care traieste in padurile ecuatoriale din centrul Malaieziei, departe de orice interactiune cu civilizatia moderna. Marturiile despre tribul SENOI sunt descrise pentru prima data in 1969 de catre prof. Kilton Stewart. Aceasta mica societate nu cunoaste probleme sociale, doar o armonie perfecta care dureaza de secole; nu se cunoaste cand a avut loc vreun conflict in cadrul acestui trib. Cum au reusit?
Prin practicarea unor metode speciale de interpretare a visurilor, sub indrumarea directa a conducatorului spiritual al tribului, pe care-l numesc tohat. Desi traiesc in cabane de lemn, suspendate, dimineata are loc un ritual neobisnuit: membrii fiecarei familii se aduna la un loc, povestindu-si si analizandu-si visurile din timpul noptii, sub indrumarea tatalui sau a fratilor mai mari. Apoi, toti barbatii tribului se aduna la tohat pentru a prezenta visurile mai importante. Acesta il va indruma pe fiecare, in functie de visurile pe care le-au avut. Iar rezultatele sunt exceptionale, dovedite de bunastarea din cadrul tribului datand de sute de ani.
Freud a acordat o importanta particulara viselor ca punct de plecare pentru tehnica ”asociatiilor libere”. Insa Jung incepe sa aiba indoieli asupra acestei metode si a utilitatii sale, indoieli care se intaresc atunci cand un prieten in cursul unui voiaj in Rusia a sesizat ca anumite cuvinte straine pe care le vedea pe panouri i-au produs o stare de reverie, el atribuia acelor cuvinte, pe cere nu le intelegea defel tot felul de sensuri. El descoperise cu neplacere subiecte dezagreabile, ingropate de mult in memoria sa, lucruri pe care dorise sa le uite si pe care constiinta sa le uitase. El izbutise sa descopere ceea ce psihologii numesc “complexe”, adica teme afective refulate, susceptibile de a provoca tulburari permanente in viata noastra psihica sau chiar nevroze. Concluzia lui Jung este ca atunci cand vrei sa descoperi comlexele unei personae nu este necesar sa ai ca punct de plecare visul pentru asocierea libera ci se poate ajunge aici din orice punct al circumferintei, de exeplu de la un tablou abstract sau un alfabet chirilic.
Aceasta este doar o prima diferenta de viziune in ceea ce priveste visul la cei doi psihanalisti. Si cum altfel am putea noi sa intelegem si sa avem o definitie cat mai cuprinzatoare a visului daca nu in “disputa” celor doi?
Mai departe Jung cauta o alta utilitate viselor si spune el “ nu cumva ar fi mai oportun sa accord mai multa atentie formei si continutului visului, in loc sa ma las centrat de “asocierea libera” care ajunge la complexe” avand in vedere faptul ca deseori visele au o structura bine definita, un sens vizibil si manifesta o idée sau intentie subiacenta.
Noua tehnica a lui Jung tinea cont de toate aspectele mai vaste si mai variate ale visului. De exemplu actul sexual poate fi simbolizat printr-un numar mare de imagini diferite, iar printr-un process de asociere, aceste imagini ne conduc la idée de raporturi sexuale si la complexele specifice care influenteaza comportamentele sexuale ale unui individ. Dar am aflat deja ca la acesta concluzie putem ajunge si prin reverie declansata de un tablou abstract. Astfel putem presupune ca visul poate contine un mesaj altul decat cel sexual. “ Un om viseaza ca introduce o cheie intr-o broasca, ca manuieste o bata sau ca izbeste intr-o poarta cu un berbec. Fiecare din aceste instrumente poate fi privit ca un symbol sexual. Dar faptul ca inconstientul a ales una din aceste imagini are o importantpa deloc de neglijat. Problema reala este de a intelege de ce a fost preferata cheia in locul batei sau a berbecului. Deci nu actul sexual a fost desemnat ci o alta situatie psihologica.”
In timp ce asocierea libera ne antreneaza din ce in ce mai departe de materialul original al visului printr-un demers de zig-zag, Jung considera ca metoda sa determina mai degraba sa facem o “plimbare” circulara care are ca centru imaginea visului.
In paralela cu ceea ce Jung scrie, Freud descrie procesul de analiza a visului.
Analiza visului incepe cu izolarea tuturor detaliilor pentru a desface astfel legaturile care le leaga unele de altele. Fiecare dintre aceste detalii este supus asociatiilor libere de ideii care I se ofera. Prin acest procedeu se obtine un ansamblu de ganduri si reminescente printer care se afla un numar mare de elemente esentiale ale vietii intime a visatorului. Materialul astfel relevant prin analiza visului se gaseste in stranse relatii cu visul insuti, dar o simpla examinare a continutului visului nu l-ar fi descoperit, mai ales ca visul este uneori incoerent, inteligibil si lipsit de orice elemente afective.
Ce este operatia de interpretare a visului, realizata de Freud din perspectiva lui J. B. Pontalis?
Mai intai are loc o substitutie a imaginilor cu ascultarea unei relatari. Apoi, in are loc o readucere a acestei relatari, in forma de discurs subordonata logicii, la forma unui text. Abia aici incepe “travaliu” de interpretare, prin descompunerea , dezlegarea, destramarea textului pentru ca , in ultima analiza, sa ajungem la enuntarea acelei Wunsch(pofta, dorinta). Pentru a intelege mai bine, Pontalis allege metafora trenului: relatarea visului ar fi ceea ce calatorul povesteste despre calatoria sa la revenirea acasa. Wunsch ar fi ceea ce l-a indemnat, in starea de excitare, neliniste si asteptare sa ia trenul. Dar povestitorul si cel care asculta ignora acest lucru ca si cum gara din care incepe calatoria nu at figura, ci numai gara de destinatie(relatarea) si statiile intermediare(asociatiile). “Trenul de ganduri” nu o ia niciodata pe calea cea mai scurta, ci pe o traiectorie extreme de complicata. Cel care viseaza isi inventeaza parcursul care este numai al lui, isi are propria retea. Autorul vede in vis un mister, o enigma pe care Freud o neglijeaza, el “rupe vraja visului”, visul nu mai este calea regala, interpretarea fiind considerata aceasta cale.
Visul, considera Freud, este un substitute al intregului continut intelectual si sentimental al asociatiilor de idei la care analiza ajunge. Visul, asa cum se gaseste in memorie este opus aterialului care va fi furnizat mai tarziu de analiza. Primul este continutul manifest al visului iar al doilea continutul latent al visului. Procesul de transformare a visului latent in vis manifest se numeste mecanismul visului.
Astfel pentru Freud visul este o confidenta, dar una voalata in termini improprii; pentru Jung visul este o exteriorizare specifica a inconstientului care apare in constient; pentru Aristotel o activitate mentala a sufletului omului adormit, si nu in ultimul rand visul este pentru Roland Cahen, expresia acestei activitati mentale care traieste in noi, care gandeste, simte, incearca, speculeaza, in marja activitatii noastre diurne si la toate nivelurile, de la planul cel mai biologic la cel mai spiritual al fiintei, fara ca noi sa o stim.
Pentru fiecare dintre acesti autori visul se prezinta putin altfel, si ca sa vedem mai clar acest “altfel”, Jung povesteste unul din visele sale lui Freud, ii cere sa il interpreteze si apoi face diferenta. Pe scurt Jung are un vis in care vede intr-o casa parasita sceletele si craniilie celor din familia lui.(detalii cu privire la acest vis in C.G. Jung, Analiza viselor, Ed. Aropa, 1998). Freud interpreteaza visul ca fiind o tentativa de a scapa de o problema cu care visatorul se confrunta in realitate. Iar Jung vede in acest vis un rezumat al vietii si evolutiei sale spirituale, pentru ca pentru el visul are o valoare care nu ar trebui subestimata, fiind autoprezentarea si autodescrierea spontana a situatiei actual constatata si prezenta in inconstient. Visul aduce un soi de bilant, intinerar al situatiei intrapsihice prezente.
Visul este vazut plastic de Jung ca o drama in 4 acte:
-1. expozitia si prezentarea personajelor, a locului geografic, epoca, decorurile.
-2. actiunea care se anunta si se inoada.
-3. peripetia sau drama.
-4. punctus terminus- solutionarea, deznodamantul, concluzia.
Astfel pentru Jung lumea viselor este la fel de bogata, diversa si polimorfa ca si lumea constientului, si visul prezinta in acest context o diversitate, o bogatie care poate depasi pe cea a constientului pentru ca visul poate face apel la toate materialele psihice subliminale, amintiri, perceptii si aperceptii, criptomnezii, refulari care nu au atins inca pragul constiintei. El vede in vis o expresie spontana, normala, creatoare a inconstientului sub forma de imagini si simboluri. In timp ce Freud „prea scurt si prea schematic”(Roland Cahen) are tendinta sa vada intr-un vis o manifestare deja oarecum perturbata a vietii mentale sau o forma de activitate psihica care daca se agraveaza se va indrepta spre patologic, simptome isterice, ideii obsesive si delirante care au deci prea putin sens in sine si care manifesta in cel mai bun caz o dorinta mai mult sau mai putin infantila.
Multe vise pot fi interpretate cu ajutorul visatorului, care furnizeaza concomitent asociatiile si contextul imaginilor onirice, cu care ii putem explora toate aspectele. Aceasta metoda convine tuturor cazurilor obisnuite, cele in care o ruda, un prieten iti povesteste un vis in decursul unei conversatii, dar cand este vorba de vise obsesionale, sau cu o incarcatura afectiva puternica, asociatiile personale pe care le propune visatorul nu mai suficiente pentru o interpretare satisfacatoare. In aceste cazuri trebuie sa luam in considerare faptul ca gasim in vis elemente care nu sunt individuale si nu pot fi extrase din din experienta personala a visatorului. Aceste elemente, Freud le denumeste „reziduri arhaice”, forme psihice pe care nu le poate explica nici un incident al vietii individului si care par sa fie innascute original, o mostenire a spiritului uman.
In afara de interpretare prin asociere libera mai exista si explorare a visurilor, despre care Kaplan s-a ocupat, fiind oarecum la polul opus cu Freud.
Explorarea visurilor consta in aplicarea metodelor de actualizare a continutului visului, de raportare a acesteia la personalitatea individului si la viata de fiecare zi. Un sfert din visurile noastre au teme sexuale sau se refera la sentimente si relatii, o jumatate din ele infatiseaza in situatii de adversitate si conflict. Eul oniric este imaginea din vis a celui care viseaza, el are reactii emotionale si participa la evenimente. In opozitie cu acest Eu este configuratia arhetipala majora a Adversitatii, care corespunde acelei energii care distruge si se opune. In contradictie cu aceasta dinamica majora se afla arhetipul Eroic, cel care salveaza si conduce la victorie. Salvatorul si Eroul reprezinta doua personificari ale acestui arhetip. La intersectia dintre Adversitate si Eroism se afla din nou Sinele, ale carui principale trasaturi arhetipale sunt lupta si conflictul.

Functiile visului din perspectiva lui Jung
Imaginile viselor noastre sunt mult mai pitoresti si mai frapante decat conceptele sau experientele care sunt contrapartea lor in viata diurna. Unul din motive este ca in vis, aceste concepte pot exprima sensul lor inconstient. In timp ce in gandurile noastre constiente noi ne mentinem in limitele afirmatiilor rationale, care au mai putina culoare, caci le-am dezbracat de majoritatea asociatiilor lor psihice. Noi traim intr-o lume „obiectiva” si am dezbracat-o de ceea ce psihologii numesc identitate psihica, sau „participare mistica”. Dar tocmai acest halou de asociatii inconstiente dau aspectul colorat si fantastic al universului primitivului. Noi i-am pierdut constiinta in asa masura incat nu-l recunoastem.
Mesajele inconstiente sunt de o foarte mare importanta. In viata noastra constienta suntem expusi la tot soiul de influente. Evenimentele ne pot stimula sau deprima, ne atrag atentia si ne pot incita sa ne angajam pe cai care nu convin individualitatii noastre. Ca ne dam seama sau nu, constiinta noastra este constant tulburata de asemenea incidente, si expusa aproape fara apasare impotriva lor.
Functia generala a viselor este de a incerca sa restabilim echilibrul nostru psihologic cu ajutorul unui material oniric care, intr-o masura subtila, reconstituie echilibrul total al intregului nostru psihic. Aceasta este functia complementara a visului in constitutia noastra psihica.
Visul compenseaza deficientele personalitatii acelor oameni care au o opinie foarte buna despre ei insisi sau care fac proiecte grandioase fara legatura cu capacitatilereale, si tot visul ii avertizeaza de pericolul demersului lor. De axemplu: un caz tipic al femeii care duce o viata foarte ambitioasa. In starea de veghe ea este trufasa si autoritara iar visele ii sunt socante si ii arata tot felul de lucruri neplacute. Ea refuza cu indignare sa le admita atunci cand terapeutul i le releva. Visele devin insa amenintatoare si pline de referinte la plimbarile pe care femeia obisnuia sa le faca singura prin padure. Astfel visele o avertizeaza de pericol, dar ea nu le ia in seama. Peste putin timp este atacata in padure de un pervers sexual si se alege cu cateva coaste rupte.
Asadar visele pot sa anunte anumite situatii cu mult inainte ca ele sa se produca. Visele actioneaza uneori ca si Oracolul din Delfi care spune regelui Cresus ca daca va traversa Halys va distruge o mare imparatie.
Omul primitiv era mult mai guvernat de instinctele sale decat omul modern, „rational”, descendentul sau care a invatat sa se „controleze” In procesul civilizatiei s-a ridicat un perete despartitor, din ce in ce mai ermetic, intre constiinta noastra si straturile instinctive mai profunde ale psihicului, si a fost despartita in final, de baza somatica a fenomenelor psihice. Din fericire aceste straturi instinctiv fundamentale nu s-au pierdut. Ele fac parte din inconstient si se exprima numai prin limbajul imaginilor onirice. Aceste fenomene instinctive, pe care nu le recunoastem intotdeauna ca atare se manifesta sub o forma simbolica, si joaca un rol vital in ceea ce numim functia compensatorie a visului.
Pentru a salva stabilitatea mentala, trebuie ca constientul si inconstientul sa fie integral legate pentru a evolua paralel. Daca sunt separate rezulta tulburari pasihice. Astfel simbolurile viselor sunt mesagerii indispensabili care transmit informatia dinspre partea instinctiva spre partea rationala a mintii umane.

„Visele sunt deghizarea unei dorinte” Freud
Afirmatia lui Freud ca visul este realizarea unei dorinte inconstiente creeaza impresia ca psihanaliza a adus o contributie revolutionara pe tarimul interpretarii. Pentru ca ea ar poseda, in aceasta privinta, o viziune calificata drept "stiintifica", radical opusa celei populare sau traditionale.
Faptele, insa, nu stau deloc asa. Oricine cerceteaza clasificarea viselor in antichitate, si ma refer aici in special la lucrarea lui Macrobius , "Comentariul la visul lui Scipio", observa ca traditia a remarcat si visele cu continut "stiintific", de genul celor abordate de psihanaliza.
Pe scurt, Macrobius distinge patru categorii de vise. Trei dintre ele ofera interes efortului de interpretare, in timp ce ultima ramine, ca sa spunem asa, apanajul vulgului. Primele trei categorii includ: visul simbolic, visul viziune si visul oracular(6). Ultima se refera la visul care provine din fermentatia nocturna a impresiilor noastre diurne. Observam limpede ca ultima categorie defineste visele supuse atentiei lui Freud.
Concluzia care se impune in lumina celor de mai sus ar fi: mentalitatea antica a cunoscut si visele cu caracter "profan", adica cele care nu merita supuse interpretarilor, dar care, ulterior, au facut obiectul cercetarii "stiintifice" a psihanalizei. Pe de alta parte, este evident ca, interesat de "visele profane", suspectind de pe pozitii stiintifice mentalitatea traditiei, Freud a ignorat visele sacre (primele trei categorii la Macrobius). El a creat senzatia ca si acestea ar putea fi incluse la capitolul viselor-dorinta, capitol familiar lui, atunci cind ele nu sint rodul creatiei poetice sau de conjunctura ideologica.
Visul simbolic "invaluieste in metafore, ca un fel de ghicitoare, o semnificatie ce nu poate fi inteleasa fara interpretare". Visul viziune, sau horama , "este o derulare premonitiva a unui eveniment viitor". Visul oracular, sau chrematismos, se recunoaste "atunci cind, in somn, parintele celui care viseaza, sau alt personaj respectat sau impresionant, poate un preot sau chiar un zeu, dezvaluie fara ajutorul simbolurilor ceea ce se va intimpla, ceea ce trebuie sau nu trebuie facut". (E.R.Dodds, "Dialectica spiritului grec", Ed.Meridiane, 1983, p.130).
Dupa criteriul de realizare a dorintelor Freud stabileste trei tipuri de vise:
vise care reprezinta o dorinta nedeghizata(visul infantil)
vise care reprezinta deghizat o dorinta refulata;
vise care reprezinta nedeghizat o dorinta refulata.

Alte functii ale viselor:
(din perspectiva lui Streohon Kaplan)
Urmarirea itinerarului oniric a adus intotdeauna modificari insemnate in viata omului. Putem trai la suprafata sau ne putem deplasa in adancurile experientei noastre pentru a gasi sensuri. A trai la suprafata inseamna a participa la viata fara a reflecta, inseamna a avea copii, a presta o activitate productiva, a plange, a rade si toate celelalte lucruri care fac parte din ceea ce numim viata. Aceste experiente sunt reale, nimeni nu se poate indoi de ele, dar in acelasi timp ele sunt adesea repuse in scena de vis. Aceasta este ceea ce numim viata interioara prin contrast cu viata exterioara.
Cercetarile moderne au descoperit ceea ce se cunostea inca din timpuri stravechi si anume ca visurile noastre constituie o parte integrata a sanatatii noastre mentale. In interiorul sufletului nostru, in viata interioara care corespunde dinamicii personalitatii, exista un centru natural de autocontrol care ne ajuta sa prelucram evenimentele din viata. In fiecare noapte acest centru de integrare, Sursa visurilor, ne trimite mesaje referitoare la dificultatile curente din viata noastra si la ceea ce trebuie sa interpretam pentru a le rezolva. O dificultate reprezinta o problema nerezolvata, un potential nou si un punct de optiune pentru schimbare.
Adormind, devenim inconstienti, inregistram cele mai importante experiente legate de starea de veghe potentiala, in vis Eul nostru actioneaza, iar propria noastra imagine din vis incearca sa ne faca sa devenim constienti de ceea ce suntem in realitate.
Adesea simptomele fizice simbolizeaua alte dinamici care se afla active in interiorul nostru. Daca putem ajunge la acestea, simptomele pot fi vindecate. Este ca si cum intregul nostru corp este un vis, care atunci cand il intelegem si lucrim asupra lui, devine echilibrat si se reintegreaza. De exemplu eu, autorul eseului, am inceput sa studiez pentru aceasta lucrare in perioada cand organismul meu respingea un antibiotic de care aveam mare nevoie pentru a preveni o infectie. Putin sceptica la ceea ce inseamna psihanaliza, dar fiind de aceeasi parere cu psihanalistii in ceea ce priveste visele, am avut ocazia sa am un vis, in care organismul meu incerca sa ma convinga ca acel medicament pe care il iau nu este bine tolerat. Estfel dupa o zi de la vis am fost nevoita sa intrerup tratamentul respectiv si sa incep altul. De data aceasta am avut un vis in care cele doua medicamente, personificate se certau, iar inconstientul meu l-a ales pe cel din urma, promitandu-i ca il va tolera. Sa fi fost faptul ca tocmai citeam despre functiile visului?, sau am devenit eu mai atenta la mesajele organismului meu date prin intermediul viselor?
Visurile par mai mult a explora problemele decat a da raspunsuri. Ele deschid calea catre prelucrare, dar nu realizeaza aceasta prelucrare. Visurile prezinta problemele noastre de viata si necesitatea schimbarii cu mult inainte ca ca noi sa ne dam seama la nivelul constiintei.
Ca, probleme noastre sunt transpuse in vis ne-o dovedeste si P. G. Ashley, in lucrarea sa „Visul si sexualitate”, in care prin intemediul unor studii de caz, ne arata corespondenta intre vis si realitate. Insa el se refera doar la problemele de ordin sexual cu care pacientii se confrunta, si risca astfel sa generalizeze faptul ca problema sexualitatii este una definitorie pentru echilibrul emotional al organismului uman.
O alta functie a visurilor este ca intrerupe somnul atunci cand e necesar; este paznic de noapte constiincios care reduce la tacere toate zgomotele care ar putea trezi populatia dar care nu ezita sa indeplineasca sarcina opusa si sa ridice toate lumea in picioare in momentele in care zgomotele devin nelinistitoare.(S. Freud)
Conform teoriei lui Robert, visul indeplineste pentru creerul supraincarcat, rolul de supapa de siguranta. Visele au o putere de deconectare, de tamaduire.
Burdach vede in vis un timp in care spiritul isi reface energia pentru a doua zi, si citeaza pe Novalis cu privire la activitatea onirica: „Visul ne apara impotriva uniformitatii, impotriva monotoniei vietii, fiind un divertisment liber al fanteziei noastre inlantuite, care intrerupe permanenta seriozitate a adultului printr-un vesel joc de copil”

Inchei aici acest inceput de a intra in lumea visului, sau asa cum am vazut in lumea relatarilor despre vis si a interpretarilor care i se aduc. Nu este un eseu care sa cuprinda toate definitiile conceptelor legate de vis, nici nu sunt prezentati toti psihanalistii de seama care s-au ocupat cu studierea visului, ci mai degraba este un eseu pentru a deschide pofta de a sti mai mult. Tocmai de aceea informatiile pot parea disparate, sunt de fapt fragmente din controversele celor care au studiat visele. Si mai mult decat atat sunt informatiile pe care „un individ” le-a selectionat din multitudinea lor, ca fiind in concordanta cu personalitatea sa.

„ Inchide ochiul trupului ca sa vezi mai intai tabloul cu ochii mintii. Apoi, fa sa ajunga la lumina zilei ceea ce ai vazut in bezna”
Albert Beguin